Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Efeseni 1:13 - Biblia în versuri 2014

13 Și voi dar, să luați aminte, Căci după ce ați auzit Cuvântul ce vi l-am vestit – Cuvântul adevărului – (Al Evangheliei Domnului Și-al mântuirii) și-ați crezut În El, credința a făcut Ca Duhul Sfânt, făgăduit, Să se pogoare, negreșit, Din slăvi, pentru ca voi să fiți, În acest fel, pecetluiți,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 În El și voi, după ce ați auzit Cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, și ați crezut în El, ați fost sigilați cu Duhul Sfânt Cel promis,

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Atunci când voi ați auzit cuvântul adevărului conținut de Vestea Bună despre salvarea voastră, l-ați crezut. În acel moment, ați fost (și) sigilați de Spiritul Sfânt care fusese promis.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 În el, și voi, ascultând cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre în care ați crezut, ați fost însemnați cu sigiliul în Duhul Sfânt, cel promis.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

13 În El, şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului, evanghelia mântuirii voastre, şi aţi crezut în El, aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt cel făgăduit.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit

Gade chapit la Kopi




Efeseni 1:13
38 Referans Kwoze  

El este Cel ce ne-a iubit Și-n urmă, ne-a pecetluit, Punând, în inima oricui, Apoi, arvuna Duhului.”


Pe Duhul Sfânt, dragii mei frați, Vă rog, să nu Îl întristați, Căci voi, cu El – după cum știți – Sunteți, acum, pecetluiți, Pentru o zi anume, care E ziua de răscumpărare.


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Îi mulțumim dar, Domnului, Pentru că voi, când ați primit Cuvântul ce v-a fost vestit, De către noi, nu l-ați luat Ca pe un lucru de-apucat – Ca pe-un cuvânt ce-a fost rostit De oameni – ci voi l-ați primit, Așa cum trebuie, îndată, Cu toată cinstea arătată Cuvântului lui Dumnezeu, Care lucrează-n voi, mereu.


Tăierea împrejur – știți voi – Dată drept semn i-a fost, apoi, Ca o pecete ce-a-ntărit Neprihănirea ce-a primit Prin crezul ce l-a arătat, Pe când fusese netăiat. Și toate-acestea, fraților, Spre a fi tatăl tuturor Celor ce cred, dar netăiați, Sunt, împrejur, acum, aflați, Ca să le fie socotită – Și lor – credința dovedită, Neprihănire. Totodată,


Pentru că harul Tatălui, Care aduce mântuire Pentru întreaga omenire, A fost, acuma, arătat.


Totul, așa s-a împlinit, Încât, ceea ce s-a vestit – De binecuvântarea care Părintele Avram o are – Să se reverse, prin Iisus, Și peste Neamuri – cum s-a spus – Și-astfel, să vină, peste noi, Duhul Cel Sfânt, promis, apoi.”


Peste orice făptură, Eu – Atuncea – torn din Duhul Meu. Fiicele voastre și-ai voști’ fii Au să rostească prorocii. Bătrânii voștri vor avea Vise și de asemenea, Vedenii dau tinerilor.


„Căci vreau ca să se știe bine, Că mie nu îmi e rușine De Evanghelia lui Hristos! Ea nu-i un lucru rușinos, Ci o putere e, mereu, Cari este de la Dumnezeu Și care vine, peste fire, Ca să aducă mântuire Peste acela care crede. Întâi – așa precum se vede – Ea este a Iudeului Și-apoi este a Grecului.


S-a înălțat, la locul Lui – În cer – la dreapta Domnului, Iar Duhul Sfânt, făgăduit De al Său Tată, L-a primit Și-apoi, din El, El a turnat, Tot ce-ați văzut și-ați ascultat.


Acel Mângâietor, pe care, Tatăl Îl va trimite, are A vă-nvăța tot și, mereu, Va aminti de ce-am spus Eu.


Legea, prin Moise, ni s-a dat; Har și-adevăr am căpătat, Acuma, prin Hristos Iisus.


Făgăduința, ce-a fost dată, De către Domnul, al Meu Tată. Eu vă trimit făgăduința. Voi întăriți-vă credința Și, în cetate, toți să stați, Până când fi-veți îmbrăcați Cu-acea putere – cum v-am spus – Pe care-o veți primi, de sus.”


Nu îmi lua, din a mea gură, A adevărului măsură, Pentru că-n judecata Ta, A mea nădejde, doar, va sta!


Pe voi, pe toți dar, fraților, Pe voi cari n-ați fost un popor, Însă acum sunteți, mereu, Popor ales de Dumnezeu; Pe voi, cari parte n-ați avut De îndurare, și-ați văzut Cum că acuma, vi s-a dat – Căci îndurare-ați căpătat.


Aceste toate fiind spuse, Vor trebui a fi aduse, Din partea voastră, tot mereu, Doar mulțumiri, lui Dumnezeu: Când robi ați fost voi, în păcat, El va făcut de-ați ascultat, În inimi, de dreptarul care Această-nvățătură-l are, Pe care voi ați auzit-o Și-n urmă, iată, ați primit-o.


Împărăție. Apoi, El Le-a poruncit, ca-n locu-acel – Deci la Ierusalim – să stea, Până când o să li se dea, A Tatălui, făgăduință, „De care, voi aveți știință, Din vorbele ce vi le-am spus, Chiar Eu”, a zis Domnul Iisus.


Mângâietorul, când sosește, De Mine, vă mărturisește; Duh de-adevăr este acel Mângâietor, iar – despre El – Să știți că de la Tatăl vine.


Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm


Nu pentru hrana pieritoare Lucrați, ci pentru-acea mâncare Ce, pe vecie, va rămâne Și-n viață veșnică vă ține. De Fiul omului vi-e dată, Acea hrană, căci al Său Tată – Deci Dumnezeu – cu-adevărat, Cu-a Sa putere, L-a-nsemnat.”


Deci, dacă voi, cari răi sunteți, Știți, daruri bune, să faceți – Simțind la fel, cu-ai voștri prunci – Cu cât mai mult, Domnul, atunci, Va da celor care-I vor cere, Din al Său Duh Sfânt, cu plăcere!”


Apoi, alt înger s-a suit, Din partea de la răsărit, Ținând pecetea-n mâna lui, Cari este-a Dumnezeului Cel veșnic viu și-adevărat. Îngeru-acela a strigat La ceilalți îngeri care sânt, În patru colțuri de pământ, Gata de-a-ncepe-a lor lucrare Și-a vătăma pământ și mare:


De bună voie, ne-a născut, Acuma, prin Cuvântul Lui – Cuvântul adevărului – Pentru ca pârgă să fim noi, Între-ale lui făpturi, apoi.


Atunci, noi cum vom fi scăpat, Când arătăm doar nepăsare, Față de mântuirea care, După ce-ntâi a fost vestită De Domnul, e adeverită De cei care au auzit-o,


Știi bine, Sfintele Scripturi, Încă din fragedă pruncie. Prin ele doar, poate să-ți vie Înțelepciunea cea prin care, Parte de mântuire, are Cel ce se-arată credincios, În Domnul nost’, Iisus Hristos.


‘Nainte dar, la Dumnezeu, Caută să te-areți, mereu, Precum că ești om încercat, Un luptător cari, ne-ncetat, N-are de ce a-i fi rușine, Și care, cu dreptate, ține Cuvântul adevărului Și îl împarte-n jurul lui.


Dacă, măcar, L-ați auzit, Atuncea știți că-i potrivit Cu adevăru-aflat în El, Să faceți dar, în așa fel, După cum fost-ați învățați:


Apoi, și prin acel cuvânt Cari este-al adevărului, Și prin puterea Domnului, Și-apoi, prin armele pe care, Neprihănirea doar le are.


Cel care, însă, a primit Vorbele Lui, adeverește Că Domnul, adevăr, rostește.


Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite