Daniel 8:3 - Biblia în versuri 2014

³ Atunci, ochii mi-am ridicat Și într-un râu eu am văzut Că un berbece a șezut. Berbecu-acela se vădea Precum că două coarne-avea. Înalte-au fost coarnele-acele, Însă când m-am uitat la ele – Așa după cum am văzut – Unul, mai mare, a crescut.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

³ Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt. Cel lung crescuse la urmă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Am privit; și am observat că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Acele coarne erau lungi; dar unul era mai lung decât celălalt. Acel corn mai lung crescuse ultimul.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Mi-am ridicat ochii, am privit și, iată, un berbec stătea pe mal: avea două coarne, unul mai înalt decât celălalt; iar [cornul] mai înalt apăruse la urmă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, înaintea râului sta un berbec care avea două coarne: și cele două coarne erau înalte și unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt crescuse cel din urmă.

Daniel 8:3 Referans Kwoze

Daniel 8:20

Berbecele ce l-ai văzut – Cari două coarne a avut – Închipuie pe-aceia cari Sunt peste Mezi și Perși mai mari, Deci pe-mpărații Mezilor Și-asemenea ai Perșilor.

Daniel 10:5

Când ochii mi i-am ridicat Și înainte m-am uitat, Un om, atuncea, am văzut, În față-mi cum a apărut. Straiul pe care l-a purtat Era făcut din in curat, Iar brâul care i-a cuprins Straiul și mijlocul i-a-ncins, Era din aurul pe care Ținutul din Ufaz îl are.

Zaharia 6:1

Apoi, din nou eu am privit Și patru care am zărit. Acestea, dintre munți, ieșeau Și către mine se-ndreptau. Munții acei – de bună seamă – Mi se păreau că-s din aramă.

Zaharia 5:9

Pe urmă, iarăși am privit Și iată că am mai zărit Două femei care zburau. Cu vântul în aripi erau Și-mi păreau aripile lor Ca ale cocostârcilor, Când efa fost-a ridicată Și-ntre cer și pământ purtată.

Zaharia 5:5

Îngerul care mi-a vorbit, Spre mine-n urmă a venit Și m-a-ndemnat zicând: „Privește, Și spune-mi dar, ce se zărește Că iese din locul acel.”

Zaharia 5:1

Apoi, din nou când am privit, Un sul de carte, am zărit, Deasupra mea cum a zburat.

Zaharia 2:1

Apoi, din nou eu am privit Și pe un om eu l-am zărit, Care în mână a luat O frânghie de măsurat.

Zaharia 1:18

Îndată, eu mi-am ridicat Ochii în sus și m-am uitat. În clipa ‘ceea am văzut Cum patru coarne-au apărut!

Daniel 7:5

Că fiara ce a apărut A doua, a fi urs părea Și într-o rână ședea ea. Trei coaste, eu am mai văzut, În gura ei că a avut. În urmă, am mai auzit Un glas care i-a poruncit: „Scoală degrabă, și ascultă! Mănâncă de-acum, carne multă!”

Daniel 6:28

Bine a dus-o Daniel, Cât la putere a fost cel Care era, Dariu, numit. De-asemenea, când a venit Cir – zis Persanul – și-a urcat Pe scaunul de împărat, Grijă a dovedit și el, S-o ducă bine Daniel.

Daniel 5:31

În urmă, Dariu a venit – Cari era Med – și a domnit. Șaizeci și doi de ani avea, Când împărat el ajungea.

Daniel 2:39

În urma ta, are să fie – Curând – o altă-mpărăție Care va fi mai ne-nsemnată. Apoi a treia se arată Care va fi – de bună seamă – Făcută numai din aramă Și care o să izbutească, Pământul, să îl stăpânească.

Ieremia 51:11

„Săgețile le ascuțiți Și scuturile le gătiți! Domnul i-a ațâțat pe cei Ce-s împărați ai Mediei, Ca să se-ndrepte, cu război, Spre Babilon, căci vrea apoi, Să nimicească-a lui suflare. Este o zi de răzbunare, E răzbunarea Domnului, Din pricina Templului Lui.

Isaia 44:28

Și despre Cir, vorbit-am Eu Și-am zis: „El e păstorul Meu, Căci sarcină, el va avea, Să împlinească voia Mea. El zice, de Ierusalim: „Haidem, din nou, să îl zidim!” Și despre Templu o să spună: „Iar, temelii, să i se pună!”

Isaia 21:2

Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.

Isaia 13:17

Ațâț poporul Mezilor, Să meargă împotriva lor, Căci ei, argintul nu-l doresc Și nici la aur nu poftesc.

Estera 1:3

Erau trei ani de când ședea Ahașveroș și-mpărățea, Când el cu cale a găsit Că este timpul potrivit Ca un ospăț mare să dea Supușilor ce îi avea. Astfel, pofti pe domnitori Și pe ai săi mulți slujitori. Capii oștirii Perșilor Precum și cei ai Mezilor Și căpeteniile toate Peste ținuturi așezate, Se-nfățișară-n fața lui.

Esdra 4:5

Cu preț de-argint au mituit Sfetnici, care-au zădărnicit Lucrarea Casei Domnului. În timpul împăratului – Cari peste Persia domnea Și care, Cir, drept nume-avea – În nici un fel nu s-a putut, Casa ca să se fi făcut, Până când Dariu a venit Și la domnie s-a suit.

Esdra 1:2

„Așa vorbește Cir, cel care, În Persia, este mai mare: „Al cerurilor Dumnezeu, Putere-a dat brațului meu, Căci țările de pe pământ În mâna mea, acuma, sânt. Iată că Domnul a venit La mine și mi-a poruncit, Grabnic, o casă să-I zidesc. Vrea, casa, să o construiesc În Iuda, în cetatea care, Ierusalim, drept nume, are.

1 Cronici 21:16

David, ochii, și-a ridicat, Iar când spre cer el s-a uitat, De-ndat’, pe înger, l-a văzut. Îngeru-acela a șezut Între pământ și cer. Privea Către Ierusalim și-avea O sabie înfricoșată, Către cetate îndreptată. David și toți bătrânii lui Din mijlocul poporului, Jos, la pământ, s-au azvârlit. Și-n saci, trupul, și-au învelit.

Iosua 5:13

Când Iosua era aflat Pe acel câmp, și-a ridicat Ochii în sus și a zărit Un lucru care l-a uimit: Un om stătea în fața lui, Ținând deasupra capului, O sabie. Atunci, mirat, Iosua l-a și întrebat: „Cine ești tu? Ești dintre noi, Sau ești dintre vrăjmași?” Apoi,

Numeri 24:2

În largul ei, el l-a zărit Pe Israel, stând rânduit În corturi, după seminție. Atunci s-a întâmplat să vie Al Domnului Duh, peste el

Revelația 5:6

Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu.

Revelația 13:11

Apoi, când iarăși am privit, O altă fiară am zărit, Că, din pământ, a apărut Și două coarne a avut, Pe al ei cap. Coarnele-acele, De miel păreau să fi fost ele. Însă atunci când a vorbit – Balaur – ea s-a dovedit.

Daniel 8:2

În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.