1 Trei ani făcut-a Belșațar, Pe tron, ca împărat, când iar, Eu – Daniel – am căpătat Un vis care n-a semănat Cu cel dintâi ce l-am avut În vremea de la început.
Era în cel dintâi an chiar, Când ajunsese Belșațar Să fie-ncoronat, pe torn, Drept împărat, în Babilon. În vremea ‘ceea, Daniel Un vis avut-a și la fel Multe vedenii i s-au dat, Pe când era în al său pat. În urmă, Daniel a scris Ceea ce a văzut în vis, Iar lucrurile însemnate Ce îi fuseseră-arătate, Pe larg le povestise el.
Cum se va întări, de-odată, La fel va fi și sfărâmată Împărăția lui. Zdrobită Are să fie și-mpărțită În cele patru vânturi, dar Nu între cei care apar Urmași ai lui. N-o să mai fie, Tare, a lui împărăție, Precum sub el a fost odată, Căci în bucăți va fi tăiată, Dată fiind altora care Nu sunt urmașii ce îi are.
Eu, Daniel doar, am avut Vedenia și am văzut Tot ceea ce am povestit, Însă cei ce m-au însoțit Nu au văzut-o. S-au speriat, Totuși – atunci – și-au alergat, Înspăimântați, căci – negreșit – Să se ascundă au voit.
În primul său an era el, Atuncea când eu, Daniel, Citind în cărți, am priceput Cât timp urmează-a fi trecut Peste cetatea ruinată, Care-i Ierusalim chemată. În ani, timpul acesta deci, Se număra la șaptezeci, Așa precum Domnul vestise, Prin Ieremia când vorbise.
În locu-acesta s-au sfârșit Vorbele ce le-am auzit. Eu, Daniel, m-am tulburat De gânduri și mi s-a schimbat Culoarea feței, negreșit. Dar tot ceea ce-am auzit. Cu mare grijă-am ascultat Și-n a mea inimă-am păstrat.
Anul treizeci se dovedea A fi, și tocmai începea A cincea zi, din luna care, A patra e la numărare. Pe vremea ‘ceea, așadar, La apa râului Chebar, Eram, cu prinșii de război. Acolo s-a deschis apoi, Cerul și astfel am putut, Minunății, să fi văzut, Ce se vădeau lucruri cerești, Vedenii mari, dumnezeiești.
Prin îndurarea cari mereu Le-a arătat-o Dumnezeu, Cei patru tineri au primit Știință și au dobândit, Apoi, putința să adune O cât mai mare-nțelepciune Ce le-a adus pricepere La orice fel de scriere Deosebită. Astfel, El Făcutu-l-a pe Daniel – A cărui minte o deschise – Deștept în viziuni și vise.
În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.