Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Daniel 7:14 - Biblia în versuri 2014

14 Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

14 Lui I s-a dat stăpânirea, onoarea și Împărăția, ca să-I slujească toate popoarele, națiunile și oamenii de orice limbă! Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, o stăpânire care nu va trece, iar Împărăția Lui nu va fi distrusă!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Aceluia care semăna cu un fiu al omului I s-a dat autoritatea, onoarea și dreptul să guverneze regatul – pentru ca Lui să Îi slujească toate popoarele, toate etniile și toți oamenii care vorbesc orice fel de limbă. Guvernarea Lui este eternă și va fi permanentă; iar regatul Lui nu va fi distrus niciodată!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Lui i s-au dat stăpânirea, gloria și domnia și toate popoarele, neamurile și limbile îl slujesc. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică, ce nu va trece, și domnia lui nu va fi distrusă.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică și nu va trece nicidecum și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și i s‐a dat domnia și slava și împărăția, ca toate popoarele, neamurile și limbile să‐i slujească: domnia lui este o domnie veșnică ce nu va trece și împărăția lui nu va fi sfărâmată.

Gade chapit la Kopi




Daniel 7:14
41 Referans Kwoze  

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


Apoi, domniile aflate, Sub ceruri, au a fi luate. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari sunt ale-mpăraților – Date-au să fie sfinților Celui Prea-Nalt. A Lui domnie Are să țină pe vecie. Toate puterile vor sta În slujbă-I și-L vor asculta, Căci doar a Lui Împărăție, Fără sfârșit are să fie!”


Pe Fiul Său și dăruiește, Tot ceea ce a fost zidit, În mâna Fiului iubit.


Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.


Pentru că nouă, negreșit, Acuma, ni s-a dăruit O-mpărăție care – iată – Nu va putea fi clătinată, Mulțumitori să ne-arătăm, Lui Dumnezeu și să-ncercăm Să Îi aducem închinare, Evlavioși, cu frică mare,


Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!


Toate-Mi sunt date Mie. Eu Le am, dar, de la Tatăl Meu. Fiul, deplin, nu-i cunoscut Decât de Tatăl; și știut E Tatăl, doar de Fiul Lui Și încă de acela cui, Fiul, să Îl arate, are.


Domnia Lui are să crească, Mereu, și are să-nflorească. Cu pace fără de sfârșit, Are să fie întărit Jilțul lui David, de domnie, Precum și-a lui împărăție, Pentru că fi-va sprijinită Prin judecată și-ntărită Printr-o neprihănire vie Care va ține pe vecie. Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit De râvna Celui cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu.


Iată răsplata ce-o primește Cel care-n urmă biruiește: Acela va ședea, mereu, Cu Mine, pe scaunul Meu, Pe cari îl am, pentru domnie, Așa cum Mi-a fost dat și Mie, Când biruință-am câștigat; Cu al Meu Tată, Eu am stat, Pe al Său jilț împărătesc, Pe scaunul Lui cel ceresc.


De-a pururi, fi-va-nscăunat, Ca să împărățească El, Peste întregul Israel. Astfel, a Lui Împărăție, Fără sfârșit, are să fie!”


Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!


Izbăvitorii se arată Și pe Sion suie-a lor ceată, Să judece țara pe care Esau în stăpânire-o are. Dar cât despre împărăție, A Domnului ea o să fie.”


Un crainic fost-a rânduit, Care în ăst fel a vorbit – Tare – în fața tuturor: „Ascultați dar, neamurilor! Popoarelor, mă ascultați, Și voi toți care adunați, Acum, în acest loc, sunteți Și limbi deosebite-aveți! Iată, în ceea ce privește Chipul, ce vi se poruncește:


Atunci, argint, aur, aramă Și fier și lut – de bună seamă – Ajuns-au toate, dintr-odată, Precum e pleava vânturată, În arie, în timp de vară. Vânturi porniră și suflară Peste acel chip prăbușit, Încât nimic nu s-a găsit, În urmă, din chipul acel. Dar piatra care-a dat în el – Și care-apoi l-a sfărâmat – A tot crescut, neîncetat. Un munte mare s-a făcut Și-ntreg pământul l-a umplut.


Un neam sau o împărăție, Dacă n-au să-ți slujească ție, Cu moartea fi-vor pedepsite Și au să fie nimicite.


Sioane, al tău Dumnezeu Împărățește, tot mereu! De-aceea, voi să căutați, Pe Domnul, să Îl lăudați!


Iată, a Ta împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea Ta, cea mare, Veșnic rămâne în picioare.


Al Domnului jilț de domnie E așezat în veșnicie. Al său toiag, cu cari domnește, Doar de dreptate se vădește.


I-ai dat apoi, în stăpânire, Lucrarea Ta cea minunată, Și-n acest fel, întreaga fire, Îi este la picioare-aflată.


Norodu-atuncea I-a vorbit: „Din Lege, noi am auzit, Cum că Hristos rămâne-n veci, Și-i drept ce scrie-n Lege. Deci, Atuncea, cum de-ai arătat Că Fiul trebuie-nălțat” Cine-I dar Fiul omului?”


În mâini, doar Mie, mi-au fost date, De Tatăl, lucrurile toate! Fiul, de Tată-i cunoscut; Iar Tatăl e – de Fiu – știut Și de acel față de care Fiul arată îndurare Iar astfel, Tatăl, negreșit, Are a-i fi descoperit.”


Însă aceia care sânt Sfinții Celui Prea-Nalt, primesc Împărăția și domnesc Din veșnicie-n veșnicie.”


Voiesc ca pe întinderea Ce-o are-mpărăția mea, Voi să vă temeți, tot mereu, De Cel ce-i este Dumnezeu Lui Daniel, căci bine știu Că El e Dumnezeul viu, Cari dăinuiește pe vecie. Nicicând, a Lui Împărăție, Nu are să se nimicească, Pentru că n-o să se sfârșească În veac mărita-I stăpânire Întinsă peste-ntreaga fire.


Mari sunt minunile văzute Și semnele de El făcute! Apoi, a Lui împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea-I se vădește, Din neam în neam, că dăinuiește!


Atunci când cei ce-s împărați, Peste popoare așezați, Cu ai lor oameni au să vie, Vrând, în Ierusalim, să fie, Spre a-L sluji apoi, mereu, Pe-al nostru Domn și Dumnezeu.


Numele lui are să ție Din veșnicie-n veșnicie: Cât soarele pământului Va dăinui numele lui. Unii pe alții vor căta De a se binecuvânta Cu al său nume. „Fericit”, De oameni, el va fi numit.


Toți împărații se închină În fața lui, necontenit. De neamuri, el va fi slujit


Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”


Celui care-a făcut, din noi, O-mpărăție mai apoi, Și ne-a făcut preoți, mereu, Pentru-al Său Tată, Dumnezeu – Să fie slava și, din plin, Toată puterea-n veci! Amin.


În locul lui are să fie – Atunci – un scaun de domnie. Acesta se va vădi tare, Căci e-ntărit prin îndurare. În a lui David casă, iată Că un judecător se-arată, Cari plin e de credincioșie. Prieten el are să fie Al dreptului și-o să se-arate, De râvnă plin, pentru dreptate.


Tu, împărate, ești aflat Peste-mpărați, drept împărat, Căci Dumnezeul cerului Ți-a dat – în bunătatea Lui – Putere, slavă, bogăție, Precum și astă-mpărăție.


Domnul, în cer, Și-a așezat Scaunul Său de Împărat. A Lui domnie se întinde Și-ntreaga fire o cuprinde.


Căci un Copil ni s-a născut, Un Fiu – acum – a apărut, Iar al Său umăr o să fie Sprijin – mereu – pentru domnie. Acest Copil va fi chemat „Sfetnic”, precum și „Minunat”. Îl vor numi „Dumnezeu tare” Sau „Domn al păcii”, după care Va fi chemat – luați aminte – „Al veșniciilor Părinte”.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite