Daniel 7:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ În visul care mi s-a dat În miez de noapte-n al meu pat, Era un fiu al omului, Venind pe norii cerului. El a înaintat, grăbit, Spre Cel de zile-mbătrânit Și-n fața Lui S-a așezat.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹³ În timpul vedeniilor mele de noapte, m-am uitat și iată, odată cu norii cerului, venea Cineva Care era ca un fiu al omului. El S-a apropiat de Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Acestuia.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Am privit în timpul viziunilor mele de noapte; și am mai văzut că pe norii cerului venea Cineva care era ca un fiu al omului. El S-a apropiat de acel Bătrân; și a fost adus înaintea Sa.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Priveam în timpul viziunilor mele de noapte și, iată, [cineva] ca un Fiu al Omului venea pe norii cerului! S-a apropiat de Bătrân și a fost adus înaintea lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte și iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile și a fost adus înaintea Lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Am văzut în vedeniile de noapte și iată unul ca un fiu de om venea cu norii cerurilor și s‐a suit la Cel bătrân de zile și l‐au apropiat înaintea lui.

Daniel 7:13 Referans Kwoze

Matei 26:64

„Da! Eu sunt!” le-a răspuns Iisus „Ba mai mult, iată ce-am de spus: De-acum, Îl veți vedea, mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Șezând, pe Fiul omului, Căci braț e, al puterii Lui. Pe norii cerului, și voi, Îl veți vedea venind, apoi!”

Revelația 1:7

Iată că în curând, El vine Și, pe aripi de vânt, se ține; Oricare ochi Îl va vedea. Va fi văzut – de-asemenea – Și de acei cari L-au străpuns. Atuncea, când va fi ajuns, Toată sămânța omenească Are să-nceapă să bocească. În timpurile care vin, Așa se va-ntâmpla – Amin – Când se-mplinește-acest cuvânt.

Luca 21:27

Atunci, are să se-mplinească Timpul, și are să-L zărească Lumea, pe Fiul omului, Venind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.

Revelația 14:14

Apoi, în jur, iar am privit Și, un nor alb, s-a arătat, Pe care cineva a stat. Cel de pe coama norului Părea un fiu al omului. Pe cap, cunună, el avea – Din aur – iar în mâini ținea O secere deosebită, Ce era bine ascuțită.

Matei 24:30

Atunci doar, se va arăta Semnul – care-l veți aștepta – Semnul Fiului omului. Popoarele pământului, În acea zi, au să bocească, Iar lumea are să-L zărească Venind, pe Fiul omului, Plutind pe norii cerului, Încununat de slava-I mare Și de puterea ce o are.

Marcu 13:26

Atuncea, o să se zărească, Pe nori, cum are să sosească – Cu slava și puterea Lui Eternă – Fiul omului.

Matei 25:31

„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale

Ioan 3:13

Nimeni, în cer, nu s-a suit, Decât Cel care locuiește În cer, și-acuma, vă vorbește. Deci, numai Fiul omului, S-a pogorât, din cerul Lui.”

Revelația 1:13

În cercul astfel întocmit De sfeșnice, eu am zărit, Pe cineva. La-nfățișare, Ca Fiul omului, apare. O haină lungă-L învelea, Ce, pân’ la tălpi, Îi ajungea. Cu-n brâu de aur, bine-ntins, Straiul, la piept, Îi era prins.

Matei 13:41

Atuncea, Fiul omului Trimite-va îngerii Lui, Să smulgă, din Împărăție, Orice lucrare ce-o să fie O pricină de a greși Și pe cei cari vor săvârși Fărădelegi; vor fi luați

Revelația 1:18

Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.

Fapte 7:56

„Iată că văd cerul deschis! Îl văd, pe Fiul omului, Șezând la dreapta Domnului!”

Evrei 9:24

Hristos – să știe fiecare – Că nu-ntr-un loc de închinare, Făcut de om, S-a așezat, Ci El, în ceruri, a intrat, Unde, la Dumnezeu apoi, Avea a merge, pentru noi.

Daniel 7:22

Dar Cel de zile-mbătrânit Dreptate-a făcut sfinților Celui Prea-Nalt și-n mâna lor, Dată a fost împărăția Și-astfel ei au luat domnia.

Luca 21:36

Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”

Evrei 2:14

Fiindcă orice copilaș Este al sângelui părtaș – Și-al cărnii – tot așa, și El, Părtaș la ele-a fost astfel, Și-atunci, prin moarte, a putut, Ca pe cel care a avut Putere dar, asupra morții, Să-l nimicească, schimbând sorții. Pe diavol, El l-a nimicit

1 Timotei 6:16

Având, mereu, în stăpânire, Tot ce se cheamă nemurire Și locuiește în lumină. Nimeni, la El, nu o să vină, Căci nu se poate-apropia De El, vreodată, nimenea. Nimeni, nicicând, nu a putut, Pe El, ca să Îl fi văzut. De cinste și putere-i plin, În vecii vecilor! Amin.

Daniel 7:9

Plin de uimire eu ședeam Și aste lucruri le priveam. În urmă, am mai observat Cum scaune s-au așezat. Ele s-au dovedit să fie, Drept scaune pentru domnie. După aceea, a venit Un Om, de zile-mbătrânit. Acesta, jos, S-a așezat. Straiul cu cari era-mbrăcat, Alb ca zăpada se vădea. Și părul Său de-asemenea, A fi la fel de alb se-arată, Precum este lâna curată. Scaunul Lui, pentru domnie, Flăcări de foc păreau să fie, Iar roțile ce le avea, Un foc aprins mi se părea.

Езекиел 1:26

Deasupra cerului de sus, Peste-ale lor capete pus, Era ceva ce mi-a părut, Din piatră de safir, făcut Și m-am gândit că o să fie Un fel de scaun de domnie. Un chip de om, am mai văzut Că pe-acel scaun a șezut.

Psalmi 47:5

Pe Dumnezeu, Îl însoțesc Doar strigăte ce se vădesc A fi de biruință. El Înaintează-n acest fel, În sunetul puternic, tare, Pe care trâmbița îl are.

Ioan 12:34

Norodu-atuncea I-a vorbit: „Din Lege, noi am auzit, Cum că Hristos rămâne-n veci, Și-i drept ce scrie-n Lege. Deci, Atuncea, cum de-ai arătat Că Fiul trebuie-nălțat” Cine-I dar Fiul omului?”

Ioan 5:27

Astfel, puteri, I-a dăruit, Să judece tot, negreșit, Căci El e Fiul omului.

Ieremia 49:19

De lângă malurile care Străjuiesc, pline de-ngâmfare, Iordanul, iată, a pornit Vrăjmașul care s-a suit – Precum un leu – și e pe cale, Asupra locuinței tale, Să năvălească de îndată. Fac dar, Edomul – dintr-odată – Să fugă și-l așez pe cel Ce l-am ales Eu, peste el. Căci cine, oare, va putea, Ca să Îmi fie-asemenea? Cine e cel ce-o să-ndrăznească, Mie să Mi se-mpotrivească?”

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Matei 28:18

Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!

Luca 24:27

A început de-a povestit, De prin Scripturi, și-a tălmăcit – Chiar de la Moise începând Și până la proroci mergând – Tot ce se referea la El.

1 Tesaloniceni 4:17

Pe urma lor, venim și noi, Cei cari vom fi rămas apoi, În viață, și vom fi răpiți, Toți, împreună – înfrățiți – Ca, în văzduh, să-l așteptăm, Pe Domnul – să-L întâmpinăm, Când, din înalturi, o să vie, Cu El, să fim, pentru vecie.

Psalmi 110:2

Domnul, șezând pe al Său tron, O să întindă, din Sion, Toiagul cârmuirii Sale, Precum și al puterii Tale, Spunându-Ți: „Fii stăpânitor, În mijlocul vrăjmașilor!”

Daniel 7:2

Iată dar, ce-a spus Daniel: „În visul meu, eu am zărit Cum vânturile-au izbucnit. Sunt cele patru vânturi care, Furioase, au suflat pe mare. Aceste izbucniri de vânt, Toate-ale cerurilor sânt.

Daniel 7:12

Și celelalte fiare-aflate În vis, ajuns-au dezbrăcate De-a lor putere, negreșit, Însă li s-a îngăduit Ca viața a le fi lungită, Pân’ la o vreme anumită.

Daniel 8:15

Pe când eu, Daniel, aveam Vedenia și căutam Să o pricep, am observat Că-n față mi s-a arătat, Ca din senin, cineva care, Om îmi părea, la-nfățișare.

Psalmi 2:8

Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire.

Daniel 2:44

Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.