Daniel 6:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Când Daniel a auzit Că împăratu-a iscălit Porunca, nu s-a-nspăimântat, Ci-n a lui casă a intrat. Odăile, în casă-aflate – Cele cari, sus, sunt așezate – Ferestre mari, în zid, aveau Și spre Ierusalim priveau. De trei ori, zilnic, Daniel Intra acolo și-apoi el Se închina lui Dumnezeu, Pe care Îl slujea mereu. El, laudă, Îi aducea Și rugăciuni de-asemenea, Precum făcuse mai ‘nainte, Fără să fi luat aminte La ceea ce a poruncit Chiar împăratul, negreșit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁰ Dar Daniel, când a aflat că s-a scris documentul, s-a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Deși știa că s-a semnat decretul, Daniel a continuat să meargă în casa lui care avea deschise ferestrele de sus spre (fostul oraș) Ierusalim; și de trei ori pe zi, îngenunchea, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul lui – așa cum făcuse și înainte.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ După acestea, regele Dárius a însemnat scrierea și interdicția.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și când a cunoscut Daniel că s‐a iscălit scrierea, a intrat în casa sa (și ferestrele sale erau deschise în odaia sa de sus către Ierusalim), și îngenunchea pe genunchii săi de trei ori pe zi și se ruga și mulțumea Dumnezeului său, cum făcea mai înainte.

Daniel 6:10 Referans Kwoze

Psalmi 55:17

Seara, în zori și la amiază Al meu oftat nu încetează, Căci sufletul îmi geme greu. Dar Domnu-aude glasul meu;

Fapte 5:29

Petru – și-apostolii, la fel – Răspunseră: „Noi judecăm Căci trebuie să ascultăm, Mai mult, de Domnul, tot mereu, Decât de oameni. Dumnezeu,

Psalmi 95:6

Veniți dar, să ne închinăm Și-ai noști’ genunchi să îi plecăm În fața Lui, căci e știut Precum că Domnul ne-a făcut!

Evrei 13:15

Lui Dumnezeu, să-I dăruim – Prin El – o jertfă, fiecare, Spre lauda Lui, jertfă care E rod al buzelor celor Care, mereu, în drumul lor – În orice loc ei se găsesc – Al Său Nume-l mărturisesc.

Filipeni 4:6

Deci, de nimic – dragii mei frați – Nicicând, să nu vă-ngrijorați. În orice lucru, tot mereu, Aduceți-I lui Dumnezeu, La cunoștință, cererea Pe care voi o veți avea, Alături de mulțumiri multe Și rugăciuni, ca să v-asculte.

Psalmi 34:1

Iată, în orice vreme, eu Binecuvânt pe Dumnezeu. Lauda Lui, loc, va avea Întotdeauna-n gura mea.

Psalmi 5:7

Dar eu, prin marea-Ți îndurare, Pot ca să intru-n casa Ta Și să mă-nchin, cu frică mare, În sfântu-Ți Templu, când voi sta.

Fapte 9:40

Petru ceru a fi lăsat Singur; apoi, a-ngenunchiat, Ca să se roage, Domnului. Sfârșind, s-a-ntors și, trupului, I-a poruncit, cu îndrăzneală: „Tabita, chiar acum, te scoală!”

Iona 2:4

Credeam că-s lepădat de Tine, Și-am spus: „Domnul m-a părăsit. Porunca, nu I-am împlinit, Iar El, acum, m-a lepădat. Știu însă că voi fi iertat, Căci nu pe veci pedepsit sânt Și am să-I văd iar Templul Sfânt.”

1 Regi 8:54

Când Solomon a isprăvit Această rugă de rostit, De la altar s-a ridicat – De unde a îngenuncheat Ținându-și mâinile-nălțate, Sus, înspre ceruri îndreptate –

1 Regi 8:44

Când Israelul va avea, Cu-ai săi vrăjmași, piept, ca să dea Mergând precum ai poruncit – Și dacă el va fi privit Către cetatea Ta, în care E astă casă de-nchinare, Unde Numele Ți L-ai pus Și dacă Îți va fi adus El, rugăciuni, în ceasul greu, Cerându-Ți sprijinul mereu –

Efeseni 3:14

Îmi plec genunchi-n fața Lui, Adică-n fața Tatălui Al Domnului Hristos Iisus, Care se află-n ceruri, sus,

Fapte 10:9

În ziua ce-a urmat, în zori, Pe când ceata de slujitori, De Iope, se apropia, Cam pe la ceasu-al șaselea, Petru, pe casă, s-a suit, Ca să se roage, liniștit.

Daniel 6:13

Oameni-acei au cuvântat Din nou, zicând către-mpărat: „Pe Daniel, l-am găsit noi – Pe cel luat prins de război, Din Iuda – că a încălcat Poruncile ce tu le-ai dat. De trei ori, zilnic, Daniel Intră în casă, unde el Se roagă-apoi, Celui pe care, Drept Domn, poporul său Îl are!”

Evrei 4:16

Haideți dar, să ne-apropiem, Cu-ncredere ca să ședem Lângă al Său scaun de har, Ca să primim apoi, în dar, Harul și îndurarea-I mare Și-apoi, la vremea de-ncercare, Să nu ne pomenim uitați, Ci dimpotrivă, ajutați.”

1 Regi 8:38

Dacă veni-va cineva Să-Ți facă rugăciune Ție, Sau dacă are ca să vie Întreg poporul – fiecare Având în cuget o mustrare, Pentru păcatul săvârșit –

Revelația 2:10

Să nu te temi dar, nicidecum, De ce vei suferi, pe drum, Căci diavolul va vrea apoi, Să-i ia pe unii dintre voi, Să-i vâre-n temniță și are Să-i pună, astfel, la-ncercare. În zece zile încheiate, Mare necaz se va abate, Asupra voastră, dar să știți Că trebuie să biruiți. Până la moarte, credincios, Să te areți, căci ne-ndoios, În felu-acesta, reușești, Cununa vieții, s-o primești.

Coloseni 3:17

Orice veți face, cu cuvântul, Cu fapta voastră, sau cu gândul, Să faceți voi, neîncetat, În Numele cel minunat Al Domnului Hristos Iisus, Iar Tatălui Celui de Sus, Tot prin al Său Nume, să știți, Necontenit, să-I mulțumiți.

Filipeni 1:20

Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea.

Fapte 20:36

Când a sfârșit, a-ngenuncheat Și, împreună, s-au rugat.

Neemia 6:11

Eu am răspuns: „Dar dragul meu, Cum pot fugi, la Templu, eu? Crezi că un om, asemeni mie, Poate – la Templu – ca să vie, Să intre să se-adăpostească Și-apoi – în urmă – să trăiască? În Templu, n-am să intru eu!”

2 Cronici 6:38

Dacă din inimă apoi Și din tot sufletu-napoi, Spre Tine se vor îndrepta Și-n rugăciuni, smeriți, vor sta Privind către cetatea-n care E a Ta casă de-nchinare În care Numele Ți-ai pus,

Revelația 2:13

„Știu bine unde te găsești Și știu că, unde locuiești, Se află scaunul pe care – Satana – de domnie-l are. Mai știu de-asemeni, că mereu, Tu ai ținut Numele Meu. Credința nu ți-ai lepădat, Ci tare, tu te-ai arătat, Chiar și atunci când ți-a fost greu – Atuncea când martorul Meu, Cel cari Antipa s-a numit Și credincios s-a dovedit, A fost ucis, în locu-n care, Satana, locuință-și are.

Filipeni 1:14

În felu-acesta, mai mulți frați – De al meu lanț, îmbărbătați – Au arătat, fără-ndoială, O foarte mare îndrăzneală, Vestind acest Cuvânt, mereu, Cari este de la Dumnezeu.

Fapte 21:5

Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit.

Fapte 20:24

Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.

Fapte 7:60

Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.

Fapte 5:20

După ce-i slobozi: „Plecați! În Templu, să vă așezați Și să vestiți – poruncă este! – Cuvintele vieții aceste,

Fapte 4:29

Doamne, ei ne-au amenințat, Dar Te rugăm ca să privești La ei și să ne întărești, Cu-a Ta putere și-ndrăzneală, Ca, fără nici o șovăială, Să răspândim, al Tău Cuvânt.

Fapte 3:1

Era ceasul al nouălea, Vreme la care începea Lumea, la Templu, să se-adune, La ceasul pentru rugăciune. Dintre apostoli, doi urcau, Spre Templu-atuncea. Ei erau Ioan și Petru. Când sosiră,

Fapte 2:15

Oameni-aceștia nu sunt beți, Așa precum vă-nchipuiți, Căci este – precum bine știți – Al treilea ceas din zi. Deci, voi

Luca 22:41

Apoi, Iisus S-a-ndepărtat, Puțin, de ei, a-ngenunchiat Și a-nceput, în rugăciune, Aceste vorbe a le spune:

Luca 14:26

„Omul acela, care vine, Și vrea să meargă după Mine, De nu-și urăște mamă, tată, Soață, copii, frați, n-o să poată Să fie, ucenicul Meu.

Psalmi 86:3

Arată-mi mila Ta mereu, Căci către Tine doar, strig eu!

Esdra 9:5

Când se dădea jertfa de seară, De la pământ m-am ridicat. În urmă, am îngenunchiat Și mâinile mi-am întins eu, Spre Domnul Dumnezeul meu,

2 Cronici 6:13

Căci Solomon a făurit O treaptă care s-a vădit Că din aramă e turnată Și-n curte fost-a așezată. Cinci coți avea treapta-n lungime Și alți cinci coți avea-n lățime. În înălțime, de socoți, Fusese numai de trei coți.

1 Regi 8:30

Ascultă rugile pe care Eu – și poporu-acesta mare – Spre Tine le vom îndrepta, Atunci când în ăst loc vom sta. Mereu dar, să găsești cu cale, Din locul locuinței Tale – Din cerul Tău – o Doamne Sfânt – Ca să privești către pământ, Spre locu-acesta de-nchinare. Ascultă și-apoi dă iertare La cei ce Te vor căuta, Venind aici, în fața Ta!

Daniel 9:4

Față de Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Făcut-am o mărturisire: „Doamne, Tu care, peste fire, Ești Dumnezeu înfricoșat; Tu care ții – neîncetat – Față de noi, al Tău cuvânt, Precum și al Tău legământ; Tu, Dumnezeu-Acela care Te areți plin de îndurare Față de cei te iubesc Și-a Ta poruncă, o păzesc!

Marcu 3:3

Iisus, omului, i-a vorbit: „Te-așează-n mijloc!”, iar apoi,