29 Îndată, Belșațar a dat Poruncă, de l-au îmbrăcat Cu purpură, pe Daniel. Un lănțișor de aur, el Primit-a, căci i l-au adus Și-apoi la al său gât l-au pus. Au dat de știre, să se știe Că Daniel are să fie Al treilea, drept cârmuitor, Peste împărăția lor.
29 De îndată, Belșațar a dat poruncă și l-au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i-au pus un lanț de aur la gât și l-au proclamat ca fiind al treilea la conducerea împărăției.
29 Imediat (după ce Daniel a tăcut), Belșațar a dat un ordin; și l-au îmbrăcat pe Daniel în haine roșii, i-au pus un lanț de aur la gât și l-au desemnat al treilea în conducerea regatului.
29 Atunci, Baltazár a poruncit ca Daniél să fie îmbrăcat în purpură și să i se pună un lanț de aur la gâtul său și să se dea de știre că el era al treilea care stăpânea în regat.
29 Îndată, Belșațar a dat poruncă și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănțișor de aur la gât și au dat de știre că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăției.
29 Atunci Belșațar a poruncit și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură și au pus un lanț de aur pe grumazul său și s‐a făcut vestire despre el că va fi al treilea domn în împărăție.
Dar știu că tu te dovedești În stare ca să tâlcuiești Toate-ntrebările acela Ce se arată a fi grele. Acum, scrisul să mi-l citești Și-n urmă să mi-l tălmăcești. De vei putea, vei fi-mbrăcat În purpură și-ți va fi dat Un lănțișor, nemaivăzut, Care din aur e făcut, Ca să îl porți la gât. Să știi Că tu, al treilea, ai să fii Pus, în a mea împărăție. Iată ce cinste îți dau ție.”
În gura mare, a strigat, În urmă, marele-mpărat, Să vină ai săi vrăjitori, Cu cei care sunt cititori În stele, precum și cu cei Ce se vădeau a fi Haldei. Când toți în față-i au venit, În acest fel el le-a vorbit: „Cel care poate să citească Scrisul și să mi-l tălmăcească, Are să fie îmbrăcat În purpură și-i va fi dat Un lănțișor de aur care, La gât, ca să îl poarte, are. La cârmă, în împărăție, Al treilea el are să fie.”
Apoi, ajunse Daniel Ca înălțat să fie el, De către al său împărat, Căci multe bogății i-a dat. A dat, în stăpânirea lui, Ținutul Babilonului. L-a așezat drept cel mai mare Peste-nțelepții cei pe care Îi are-mpărăția lui Și țara Babilonului.
Trei căpetenii, a pus el, Peste aceștia. Daniel Fusese-alăturea de ei, Drept căpitan, între cei trei. Cetele dregătorilor, Le dădeau socoteală lor, Despre tot ce se petrecea, Căci în ăst fel se urmărea Ca împăratul, negreșit, Să nu ajungă păgubit.
Căci a ajuns acest Iudeu A fi întâiul așezat, În cinste, după împărat. Era de vază-ntre Iudei Și foarte prețuit de ei, Căci fericire-a căutat, Pentru-al său neam, neîncetat, Voind mereu, prin vorba lui, Doar binele, poporului.