Daniel 4:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ Un vis, atuncea, am visat Și tare m-am înspăimântat. De gânduri fost-am urmărit Și de vedenii hăituit Îmi era duhul. Ce-am văzut – În vis – de groază m-a umplut.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁵ Dar am avut un vis care m-a îngrozit; gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu și vedeniile din mintea mea m-au înspăimântat.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ Dar am avut un vis care m-a determinat să intru în panică. Gândurile pe care le-am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea, m-au speriat.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Până la urmă, a venit înaintea mea Daniél, al cărui nume este Beltșațár, după numele dumnezeului meu, și care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [și i-am zis:]

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu și vedeniile duhului meu mă umpleau de groază.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵ Am văzut un vis care m‐a înfricoșat; și gândurile în patul meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat.

Daniel 4:5 Referans Kwoze

Daniel 2:1

Când Nebucadențar făcea Doi ani de când împărățea, Un vis anume, a avut. Visul acela a făcut Să-i fie duhul tulburat, Iar somnul i l-a alungat.

Daniel 7:28

În locu-acesta s-au sfârșit Vorbele ce le-am auzit. Eu, Daniel, m-am tulburat De gânduri și mi s-a schimbat Culoarea feței, negreșit. Dar tot ceea ce-am auzit. Cu mare grijă-am ascultat Și-n a mea inimă-am păstrat.

Daniel 5:10

Împărăteasa auzise Cuvintele ce le rostise Chiar împăratul și cei cari Erau în slujba lui mai mari. Îndată, ea s-a-nfățișat ‘Naintea lor și-a cuvântat: „Măria-ta, să ne trăiești Veșnic și să împărățești! Nu trebuie a fi mâhnit Și nici de gânduri, răvășit. Fața să nu-ți îngălbenească! Spaima să nu te cotropească!

Geneza 41:1

De la această întâmplare, Un an trecut-a, după care Și Faraonul a avut, Un vis. Atunci, i s-a părut Că șade lângă Nil, privind. Deodată, a văzut ieșind,

Daniel 2:3

După ce toți s-au adunat, În acest fel a cuvântat: „Un vis anume, am avut. Visul acela a făcut Să-mi fie duhul tulburat, Iar somnul mi l-a alungat. Voiesc – acum – să-mi deslușiți Visul și să mi-l tălmăciți!”

Daniel 4:10

În patul meu, când m-am aflat, Un copac mare am văzut, În mijloc de pământ crescut. Acel copac ce l-am zărit, Foarte înalt s-a dovedit.

Daniel 4:13

În patul meu, când am șezut, Eu în vedenie-am văzut Că un străjer sfânt a venit, Din ceruri, și-astfel a vorbit:

Daniel 4:19

Atuncea, Daniel – numit Și Beltșațar – a stat uimit O clipă, și s-a arătat Că-n gânduri este tulburat. În urmă, Nebucadențar Îi zise astfel: „Beltșațar, Să nu te tulbure ce-am zis Și nici tâlcul din al meu vis!” După aceea, Beltșațar I-a spus lui Nebucadențar: „Vai, împărate, domnul meu, Visul acesta, îl vreau eu Pentru cei care se vădesc Vrăjmași ai tăi! Apoi doresc Ca tâlcuirea lui să fie A celor ce-ți sunt dușmani ție!

Daniel 7:1

Era în cel dintâi an chiar, Când ajunsese Belșațar Să fie-ncoronat, pe torn, Drept împărat, în Babilon. În vremea ‘ceea, Daniel Un vis avut-a și la fel Multe vedenii i s-au dat, Pe când era în al său pat. În urmă, Daniel a scris Ceea ce a văzut în vis, Iar lucrurile însemnate Ce îi fuseseră-arătate, Pe larg le povestise el.

Daniel 1:7

Mai marele din slujitori Care sunt fameni dregători, Ale lor nume le-a schimbat Și alte nume-apoi le-a dat, Cum se ceruse. Așadar, El îl numise Beltșațar Pe cel chemat drept Daniel, Meșac i-a zis lui Mișael, Șadrac era Hanania Și-apoi, pentru Azaria Drept Abed-Nego, a găsit Că este nume potrivit.

Daniel 4:15

Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui! Lăsați-le așa cum sânt, Ca să rămână la pământ! Cu lanț de fier și de aramă, Legați-l ca – de bună seamă – Să zacă-n iarba câmpului, Udat de roua cerului! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

Daniel 5:11

Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.