Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Daniel 4:35 - Biblia în versuri 2014

35 Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

35 Toți locuitorii pământului sunt considerați ca un nimic; El face ce vrea cu armata cerurilor și cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să-L lovească peste mână și să-I zică: «Ce-ai făcut?».

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Toți cei care locuiesc pe pământ nu pot să I se opună; El face tot ce dorește cu ființele cerești și cu locuitorii pământului. Nu există nimeni care să îl poată opri sau care să aibă dreptul să îi zică: «Ce faci?».

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Toți locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului și nimeni nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce faci?’

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 Și toți locuitorii pământului sunt socotiți ca o nimica și el face toate după voința sa în oștirea cerurilor și între locuitorii pământului; și nimeni nu poate să‐i oprească mâna sau să‐i zică: Ce faci?

Gade chapit la Kopi




Daniel 4:35
41 Referans Kwoze  

Domnul va face, pururea, În cer și pe pământ, ce vrea. La fel, în mare, El va face – Și în adâncuri – cum Îi place.


„Știu că poți totul. Negreșit, Nimic în cale nu-Ți va sta, Să-ncerce gându-a-Ți înfrunta.”


Al nostru Domn și Dumnezeu Este în ceruri, tot mereu, Făcând după a Lui voință, Precum crede de cuviință.


Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,


Eu sunt Cel de la început Și nimeni altul n-a putut, Din mâna Mea să izbăvească. Cine-o să se împotrivească, Atuncea când lucra-voi Eu?”


În acest fel, s-a împlinit Tot ce fusese pregătit, De mâna Ta, de al Tău sfat.


Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”


Căci „Cine-a știut gândul Lui – Gândul ascuns, al Domnului – Spre a putea fi în măsură, Ca să Îi dea învățătură?” Dar gândul lui Hristos Iisus, Acum, în noi se află pus.”


„Acuma ești încredințat Iov, tu acel care-ndrăznești În contra Mea ca să vorbești? Tu cari pe Domnul L-ai mustrat, Mai ai cumva răspuns de dat?!”


Când hotărârea Sa-i luată, Cine-mpotrivă-I o să poată Să-I steie? Nimeni! El va face Numai așa precum Îi place!


În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.


Pentru nimic. A Domnului E-nțelepciunea; tot a Lui Este atotputernicia. Cine – știindu-I deci, tăria – Să-I stea-mpotrivă, a-ndrăznit Și a scăpat nepedepsit?


Iar Samuel i-a povestit Totul: nimica n-a ascuns. Eli a fost adânc pătruns De veștile ce le-a aflat, Și-a zis: „Da, e adevărat! Acesta este Dumnezeu! Să faci precum vrea El, mereu!”


Dar dacă-i de la Dumnezeu, N-o nimiciți voi, vă spun eu! Să nu vă pomeniți luptând, Cu Dumnezeu.” Atuncea când


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


„Doamne, îmi spune, cine ești?”, Întrebă Saul. Domnu-a spus: „Cel prigonit sunt Eu, Iisus. S-arunci piciorul, înapoi – Într-un țepuș – ți-e greu.” Apoi,


Noapte de noapte, îmi tânjește Sufletul meu, căci Te dorește. Ești căutat de duhul meu, În mine Doamne, tot mereu, Când judecățile Îți sânt Îndeplinite, pe pământ. Toți cei de pe a lumii față, Ce este drept, atunci învață.


Deci, Dumnezeu le-a hărăzit, Darul, pe care L-am primit, Când, în Hristos, noi am crezut. Dacă ăst lucru l-am văzut, M-am întrebat: „Cum mă pot eu, Împotrivi, lui Dumnezeu?”


Popoarelor, să ascultați, Iar voi aminte să luați – Voi cari în lume locuiți – În orice stare vă găsiți.


Vede – din locuința Lui – Ființele pământului.


Iată că zilele îmi sânt De-un lat de mână. Pot să zic Precum că-n față-Ți, un nimic, Neînsemnata-mi viață pare, Căci omul e doar o suflare, Oricât de bine s-ar ținea Și-oricât de tare s-ar vedea. (Oprire)


Pentru că el, putere, are. Cine-i va pune întrebare: „Ce faci?” Mai bine, porunca


Atunci, chiar a lui Iuda țară, O grozăvie, o să pară Pentru Egipt. Dacă cumva, O să vorbească cineva Despre această țară, iată, Se îngrozește, dintr-odată, Din pricine întemeiate Pe hotărârile luate De către Cel care, mereu, E al oștirii Dumnezeu.


El este Cel cari izbăvește! El este Cel cari mântuiește! Minuni și semne – cum Îi place – În cer și pe pământ, El face! Prin brațul Său, l-a izbăvit Pe Daniel, când s-a găsit Închis în groapa leilor. El l-a scăpat din gheara lor!”


Atunci, spre Domnu-și ridicară Privirile și Îi strigară: „Doamne! Să nu ne prăpădești Pentru-acest om! Să ne păzești De apăsarea de păcat A sângelui nevinovat! Căci Tu doar, dintre dumnezei, Ești singur care faci ce vrei!”


Atunci, de știre, i s-a dat, Celui ce fost-a împărat, La Ierihon, și i s-a zis: „Din Israel, ni s-au trimis Oameni, ca să ne iscodească. Ei trebuiau ca să sosească Azi noapte-n țară, împărate.”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite