Daniel 4:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ „Tăiați copacul cel frumos! Roada, i-o risipiți, pe jos! Frunzișul lui să-l scuturați Și ramurile să-i tăiați, Iar păsările cerului Și fiarele pământului Care în preajmă-i s-au aflat, Îndepărtați-le de-ndat’!

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁴ El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați-i ramurile! Despuiați-l de frunze și împrăștiați-i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ El a strigat cu mare intensitate, zicând: ‘Retezați copacul și tăiați-i ramurile! Luați-i frunzele și împrăștiați-i fructele! Goniți animalele sălbatice de sub el și păsările dintre ramurile lui!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ Hotărârea a fost luată la sfatul străjerilor și cererea, prin cuvântul sfinților, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste regatele oamenilor și le dă oricui vrea și că ridică peste ele pe cel mai de jos dintre oameni›.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ El a strigat cu putere și a vorbit așa: «Tăiați copacul și rupeți ramurile; scuturați-i frunza și risipiți roadele; fugăriți fiarele de sub el și păsările din ramurile lui!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ A strigat tare și a zis: Tăiați copacul și smulgeți‐i ramurile, scuturați‐i frunzele și risipiți‐i roadele; să fugă fiarele de sub el și păsările de pe ramurile lui.

Daniel 4:14 Referans Kwoze

Matei 3:10

Iată, securea – fraților – La rădăcina pomilor, A fost înfiptă. Va cădea Acel care nu va avea Roadele bune; e tăiat Și-apoi în foc e aruncat.

Daniel 4:23

Tu, împărate, l-ai zărit Pe un străjer care-a venit De sus, din ceruri, și-a strigat: „Tăiați copacul, de îndat’! Jos, la pământ, să îl trântiți – Degrabă – și să-l nimiciți! Lăsați trunchiul copacului, Precum și rădăcina lui, Ca să rămână-așa cum sânt! Lăsați-le dar, în pământ! Lanțuri de fier și de aramă, Puneți pe trunchi – de bună seamă – Și-n iarba câmpului, legat, De rouă să fie udat! Locul în care va ședea, Să îl împartă, va avea, Cu toate fiarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Căci șapte vremi, în acest fel, Au să se scurgă peste el.”

Luca 3:9

Iată securea, fraților, La rădăcina pomilor, A fost înfiptă! Va cădea Acel pom, ce nu va avea Roadele bune – e tăiat Și-apoi, în foc, e aruncat!”

Matei 7:19

Deci, pomul rău este tăiat Și-apoi, în foc, e aruncat –

Daniel 4:12

Frunza-i era foarte frumoasă, Iar în coroana-i rămuroasă, Era un rod îmbelșugat. Hrană, în el, toți au aflat. Fiarele câmpului veneau Și-n umbra lui se-adăposteau, Iar păsările cerului Își făceau cuib în frunza lui. Orice făptură vie – iată – Găsea în el, hrană bogată.

Daniel 3:4

Un crainic fost-a rânduit, Care în ăst fel a vorbit – Tare – în fața tuturor: „Ascultați dar, neamurilor! Popoarelor, mă ascultați, Și voi toți care adunați, Acum, în acest loc, sunteți Și limbi deosebite-aveți! Iată, în ceea ce privește Chipul, ce vi se poruncește:

Revelația 18:2

El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.

Revelația 10:3

Apoi, puternic, a vorbit, Parcă un leu ar fi răgit. Când acest înger a strigat, Și tunetele-apoi, de-ndat’, Își sloboziră glasul lor – Iar numărul tunetelor E șapte. Când le-am auzit,

Daniel 5:20

Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.

Ieremia 51:9

„Voit-am ca să încercăm, Pe Babilon, să-l vindecăm, Însă el nu s-a vindecat! Să-l părăsim dar, de îndat’, Și fiecare dintre noi, În țara lui, să meargă-apoi, Căci iată că pedeapsa lui Atins-a-naltul cerului, Până la nori fiind urcată.”

Ieremia 51:6

Fugiți din Babilon! Cătați, Cu viață, astfel, să scăpați, Să nu pieriți și voi la fel, Atuncea când pieri-va el! Căci este ziua cea pe care Domnul o vrea, de răzbunare! Plăti-va, Babilonului, Precum au fost faptele lui.

Iov 24:20

De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat

Езекиел 31:10

De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu A cuvântat în acest fel: „Pentru că s-a vădit că el Tulpină-naltă a avut; Pentru că vârf el și-a făcut Și pân’ la nori s-a înălțat; Pentru că i s-a îngâmfat Inima-ndată, de mândrie, De cât de-nalt putea să fie,

Ieremia 27:5

Eu am făcut acest pământ Și oamenii cari pe el, sânt. Eu – singur – prin puterea Mea, Am mai făcut, de-asemenea, Și dobitoacele pe care Fața pământului le are. Eu dau pământul cui Îmi place, Pentru că pot orice a face.

Daniel 2:21

El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!

Daniel 4:29

Lunile prinseră a trece Și-abia s-au scurs douăsprezece, Când împăratul s-a urcat Pe-acoperiș, de s-a plimbat. În centrul Babilonului, Se înălța palatul lui.

Daniel 5:21

În acest fel, s-a pomenit Precum că este izgonit Din mijlocul oamenilor. Apoi, asemeni fiarelor Ajunse-a fi inima lui, Iar locul împăratului S-a dovedit a fi-n pustie, Acolo unde – cum se știe – Măgari sălbatici se găsesc, Căci ei acolo viețuiesc. Doar iarba ce se dă la boi A fost mâncarea lui apoi, Și doar cu roua cerului Udat fusese trupul lui, Până când el a priceput Și până a recunoscut Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește Singurul care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Și că El poate, precum vrea, Doar cui voiește, să le dea.