Daniel 2:48 - Biblia în versuri 2014

⁴⁸ Apoi, ajunse Daniel Ca înălțat să fie el, De către al său împărat, Căci multe bogății i-a dat. A dat, în stăpânirea lui, Ținutul Babilonului. L-a așezat drept cel mai mare Peste-nțelepții cei pe care Îi are-mpărăția lui Și țara Babilonului.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴⁸ Apoi împăratul l-a înălțat pe Daniel, i-a dat daruri multe și bogate, l-a desemnat conducător peste toată provincia Babilonului și l-a făcut înalt demnitar, dându-i autoritate peste toți înțelepții Babilonului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁸ Regele l-a promovat pe Daniel în funcție, i-a dat multe daruri valoroase, l-a desemnat conducător în toată provincia Babilonului și l-a făcut funcționar al imperiului, numindu-l șef al tuturor înțelepților Babilonului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁸ Apoi, regele l-a făcut mare pe Daniél, i-a dat daruri multe și mari; l-a pus să stăpânească peste toată provincia Babilónului și mare căpetenie peste toți înțelepții din Babilón.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁸ Apoi, împăratul a înălțat pe Daniel și i-a dat daruri multe și bogate; i-a dat stăpânire peste tot ținutul Babilonului și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie a tuturor înțelepților Babilonului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁸ Atunci împăratul a mărit pe Daniel, i‐a dat multe daruri mari și l‐a pus cârmuitor peste tot ținutul Babilonului și capul dregătorilor peste toți înțelepții Babilonului.

Daniel 2:48 Referans Kwoze

Daniel 2:6

Dar dacă, însă, o să fiți În stare, visul, să mi-l știți Și dacă veți putea ca voi Să mi-l și tâlcuiți apoi, Cu daruri mari vă răsplătesc, Cu cinste vă învrednicesc. Să-mi spuneți dar, ce am visat Și-apoi să-mi spuneți ce-a-nsemnat!”

Daniel 5:11

Măria-ta, precum se știe, Este-n a ta împărăție, Un om. Află că omu-acel, Un duh anume are-n el, Un duh pe care îl vădeau Doar dumnezeii sfinți că-l au. Pe vremea-n care-a-mpărățit Al tău părinte, s-au găsit Pricepere, lumini – la fel – Și-nțelepciune-n omu-acel, Ce se vădea dumnezeiască, Peste puterea omenească. Află-mpărate Belșațar, Că tocmai Nebucadențar, În clipa-n care a văzut Cât este el de priceput, L-a pus, mai mare, peste cei Care se dovedeau Haldei, Peste cei cari sunt vrăjitori Sau sunt în stele cititori, Și peste cei care, din fire, Pricepere au, la ghicire.

Daniel 4:9

„Voiesc a-ți spune ceva iar, Anume, ție, Beltșațar, Căci tu ești căpetenia care Ceata de vrăjitori o are. În tine – precum am văzut – Este un duh ce e știut Că-l stăpânesc numai acei Cari se vădesc sfinți dumnezei. Nu-i nici o taină ce-ar putea Fi, pentru tine, mult prea grea. Iată dar, ce am eu de zis: Vedeniile-avute-n vis, Să mi le tâlcuiești de-ndat’.

Daniel 5:29

Îndată, Belșațar a dat Poruncă, de l-au îmbrăcat Cu purpură, pe Daniel. Un lănțișor de aur, el Primit-a, căci i l-au adus Și-apoi la al său gât l-au pus. Au dat de știre, să se știe Că Daniel are să fie Al treilea, drept cârmuitor, Peste împărăția lor.

Daniel 5:16

Dar știu că tu te dovedești În stare ca să tâlcuiești Toate-ntrebările acela Ce se arată a fi grele. Acum, scrisul să mi-l citești Și-n urmă să mi-l tălmăcești. De vei putea, vei fi-mbrăcat În purpură și-ți va fi dat Un lănțișor, nemaivăzut, Care din aur e făcut, Ca să îl porți la gât. Să știi Că tu, al treilea, ai să fii Pus, în a mea împărăție. Iată ce cinste îți dau ție.”

Daniel 3:30

Șadrac, Meșac și a urmat Și Abed-nego – de îndat’ – O mare cinste-au dobândit De la-mpărat și – negreșit – De-aceeași cinste, ne-ncetat, În Babilon s-au bucurat.

Daniel 3:12

Dar iată, în al tău popor, Se află-acum niște Iudei. Să știi că-n ale lor mâini, ei Au trebile ținutului Ce este-al Babilonului, Pe cari în grija lor le-ai dat. Aceștia nu s-au închinat – Așa după cum am văzut – Chipului care l-ai făcut! Nu slujesc oamenii acei La cei care-ți sunt dumnezei. Primul, Șadrac, este chemat. El este, de Meșac, urmat, Iar cel de-al treilea s-a vădit Că Abed-Nego, s-a numit.

Daniel 3:1

Cum Nebucadențar a vrut, Un chip de aur s-a făcut. De șase coți era-n lățime Și de șaizeci în înălțime. În valea care s-a chemat Dura, chipul s-a înălțat. Ținutul Babilonului Fusese loc al chipului, Căci se afla-n al său hotar.

Ieremia 5:5

În felu-acesta am crezut Și-am zis: „Voi merge la cei cari Se dovedesc a fi mai mari, Căci ei știu Legea Domnului Și merg, mereu, pe calea Lui!” Însă și ei s-au depărtat Și jugu-apoi, l-au sfărâmat.

Iov 1:3

Avea și șapte mii de oi, Cămile vreo trei mii, iar boi, Cinci sute de perechi avea Și măgărițe-asemenea. De mulți argați era slujit, Iar dintre cei din Răsărit – Prin felu-n care s-a purtat – A fost cel mai apreciat.

2 Regi 5:1

Peste oștire, căpitan – În Siria – era Naman. Bine văzut el să vădea Și-n mare cinste se găsea, Căci Domnul – după cum voise – Pe Sirieni îi izbăvise Prin mâna omului acel. Cu toate-acestea însă, el, De lepră, a ajuns, lovit.

2 Samuel 19:32

Peste Iordan. Bătrân era, Căci anii ce îi număra De când pășea pe-al vieții drum, Trecură de optzeci de-acum. Pe David, el îl îngrijise Când la Mahanaim sosise, Căci Barzilai s-a arătat A fi un om foarte bogat.

1 Samuel 25:2

Pe-atunci, un om foarte bogat Fusese în Maon aflat. Averea ce o avea el, Era aflată în Carmel. Trei mii de oi, omul avea; Capre, o mie, stăpânea. Tocmai atunci, omul acel Fusese dus pân’ la Carmel, La păzitorii turmelor, Căci era tunsul oilor.

1 Samuel 17:25

Și-n felu-acesta, au vorbit: „Văzut-ați cum a-naintat Și cum, apoi, aruncat Ocara peste Israel? De-ar fi un om, care – cu el – Să fie-n stare să se pună La luptă și să îl răpună, Omul acela – negreșit – Are să fie răsplătit De împărat. Va fi umplut Cu-averi, cum nu s-au mai văzut, Iar fiica împăratului Va deveni nevasta lui. Nici dări nu va mai fi silit Ca să plătească, căci scutit De a lor plată, va fi el Și-apoi și tatăl său, la fel.”

Numeri 24:11

Pleacă acasă! Fă ce vrei, Căci cinste-am vrut să îți dau eu, Dar văd acum, că Dumnezeu – Din felu-n care tu vorbești – Nu te-a lăsat să o primești.”

1 Samuel 2:8

Din pulbere – de-i e pe plac – El îl ridică, pe sărac. Pe cel ce e lipsit apoi, El îl înalță din gunoi, Să-l pună-alături de cei cari Se-arată precum că sunt mari, Și-i dă un scaun de domnie – De slavă plin – ca să îi fie Drept moștenire minunată; Căci ai pământului stâlpi – iată – Sunt numai ai lui Dumnezeu, Iar lumea stă, pe ei, mereu.

Daniel 5:7

În gura mare, a strigat, În urmă, marele-mpărat, Să vină ai săi vrăjitori, Cu cei care sunt cititori În stele, precum și cu cei Ce se vădeau a fi Haldei. Când toți în față-i au venit, În acest fel el le-a vorbit: „Cel care poate să citească Scrisul și să mi-l tălmăcească, Are să fie îmbrăcat În purpură și-i va fi dat Un lănțișor de aur care, La gât, ca să îl poarte, are. La cârmă, în împărăție, Al treilea el are să fie.”

Daniel 8:27

Eu, Daniel, am leșinat Și am căzut bolnav, la pat, Mai multe zile, după care M-am ridicat iar, în picioare. După aceea, mi-am văzut De treburi, ca la început, Și astfel eu m-am apucat De lucrul meu, pentru-mpărat. Eram uimit de ce-am văzut, Dar nimenea nu a știut.

Daniel 4:6

Apoi în zori, cum m-am trezit, Să mi se-aducă-am poruncit, Toți înțelepții cei pe care Ținutul Babilon îi are, Ca visul să mi-l tălmăcească.