Daniel 2:44 - Biblia în versuri 2014

⁴⁴ Însă în vremea cea pe care Această-mpărăție-o are – În vremea-n care-nscăunați, Pe tron, sunt ai ei împărați – Acela care, tot mereu, E-al cerurilor Dumnezeu Va ridica o-mpărăție Cari veșnică are să fie. Află că nimeni, peste ea, A fi stăpân, nu va putea, Căci nimicite, de ea, sânt Domniile de pe pământ. De-aceea, astă-mpărăție Va dăinui pe veșnicie.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴⁴ În zilele acelor împărați însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care în veci nu va fi distrusă și care nu va fi lăsată altui popor. Ea va sfărâma toate aceste împărății și le va pune capăt, însă ea va rămâne pe vecie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴⁴ Dar în zilele guvernării acelor regi, Dumnezeul cerului va face să apară un regat etern. El nu va fi distrus niciodată; și nu va fi lăsat să ajungă la discreția vreunui alt popor. El va sfărâma și va distruge toate celelalte regate și va dăinui pentru eternitate.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴⁴ În zilele acestor regi, Dumnezeul cerurilor va face să se ridice o domnie care va fi veșnică și care nu va fi distrusă. Domnia [aceasta] nu va trece la alt popor; ea va zdrobi și va nimici toate acele domnii, dar ea se va ridica pentru totdeauna.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴⁴ Dar, în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății și ea însăși va dăinui veșnic.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴⁴ Și în zilele împăraților acestora Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care nu va fi nimicită în veac și domnia ei nu va trece la alt popor, ci ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății, dar ea va sta în veac.

Daniel 2:44 Referans Kwoze

Matei 28:18

Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Puterea, de la Tatăl Sfânt, Mi-e dată-n cer și pe pământ!

Psalmi 145:13

Iată, a Ta împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea Ta, cea mare, Veșnic rămâne în picioare.

Daniel 6:26

Voiesc ca pe întinderea Ce-o are-mpărăția mea, Voi să vă temeți, tot mereu, De Cel ce-i este Dumnezeu Lui Daniel, căci bine știu Că El e Dumnezeul viu, Cari dăinuiește pe vecie. Nicicând, a Lui Împărăție, Nu are să se nimicească, Pentru că n-o să se sfârșească În veac mărita-I stăpânire Întinsă peste-ntreaga fire.

Miheia 4:7

Din cei șchiopi, am să fac o viță Care va fi o rămășiță, Iar din cei cari risipiți sânt, Fac un neam tare, pe pământ, Asupra căruia, mereu, O să domnească Dumnezeu. Pe muntele Sionului, Va fi scaunul Domnului. Acolo, El o să domnească Și-n veci are să-mpărățească!

Revelația 11:15

Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”

Daniel 7:27

Apoi, domniile aflate, Sub ceruri, au a fi luate. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ – Cari sunt ale-mpăraților – Date-au să fie sfinților Celui Prea-Nalt. A Lui domnie Are să țină pe vecie. Toate puterile vor sta În slujbă-I și-L vor asculta, Căci doar a Lui Împărăție, Fără sfârșit are să fie!”

Daniel 4:34

După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.

Isaia 60:12

Un neam sau o împărăție, Dacă n-au să-ți slujească ție, Cu moartea fi-vor pedepsite Și au să fie nimicite.

Daniel 4:3

Mari sunt minunile văzute Și semnele de El făcute! Apoi, a Lui împărăție Are să țină pe vecie, Iar stăpânirea-I se vădește, Din neam în neam, că dăinuiește!

Daniel 2:37

Tu, împărate, ești aflat Peste-mpărați, drept împărat, Căci Dumnezeul cerului Ți-a dat – în bunătatea Lui – Putere, slavă, bogăție, Precum și astă-mpărăție.

Geneza 49:10

În vremea care o să vie, Nicicând, toiagul de domnie, Nu se va-ndepărta de el. La fel va fi și cu acel Toiag de cârmuire, care, El îl va ține la picioare, Până când Șilo se ivește” – Numele Lui se tălmăcește „Mesia”. „De cuvântul Lui, Popoarele pământului – În vremile ce au să vie – Vor asculta, în veșnicie.

Daniel 2:28

Dar e în cer un Dumnezeu, La care nu-i nimic ascuns Și nu-i nimic de nepătruns. El îți va face cunoscut Visul pe care l-ai avut. De-aceea-ți zic: Ia seama dar Și-ascultă, Nebucadențar, Căci Dumnezeu ți-arată ție, Ce fel de vremuri au să vie. Iată acum, ce ai visat, În patul tău când te-ai aflat:

Езекиел 37:25

Vor sta în țara ce-a fost dată Lui Iacov, robul Meu, odată, În țara-n care-au locuit Părinții voști’, când au trăit. În ea, va sta al tău popor. Apoi vor sta copiii lor, Iar după ei, vor sta în ea Fiii pe cari îi vor avea, Pentru că țara o să fie Numai a lor, pentru vecie, Iar Robul Meu, David chemat, Drept voievod va fi-nălțat.

Revelația 2:27

El are să le cârmuiască, Cu un toiag de fier, cu care, La va zdrobi, pe fiecare, Asemeni vasului de lut, De către un olar făcut. Putere-i dau, cum am și Eu Putere, de la Tatăl Meu.

Ioan 12:34

Norodu-atuncea I-a vorbit: „Din Lege, noi am auzit, Cum că Hristos rămâne-n veci, Și-i drept ce scrie-n Lege. Deci, Atuncea, cum de-ai arătat Că Fiul trebuie-nălțat” Cine-I dar Fiul omului?”

Daniel 8:25

El are ca să propășească Și are ca să izbutească În viclenii. De-aceea, el Inima-și va-ngâmfa astfel. Mulți dintre cei obișnuiți Ca să trăiască liniștiți, Vor fi pierduți atunci de el. Când va veni timpul acel, O să cuteze, mai apoi, Ca să pornească un război, Cu Domnul domnilor. Dar el Nu-nvinge în războiu-acel, Pentru că fi-va nimicit Fără să fi intervenit Vreo mână omenească. Iată –

Daniel 2:34

Pe când la el tu ai privit, O piatră-atunci s-a dezlipit, Fără să o fi ajutat Vreo mână. Piatra s-a-ndreptat Spre chipul pe cari l-ai zărit Și cu putere i-a izbit Picioarele ce s-au făcut Parte din fier, parte din lut. Chipul acela a picat Și în bucăți s-a sfărâmat.

Evrei 12:28

Pentru că nouă, negreșit, Acuma, ni s-a dăruit O-mpărăție care – iată – Nu va putea fi clătinată, Mulțumitori să ne-arătăm, Lui Dumnezeu și să-ncercăm Să Îi aducem închinare, Evlavioși, cu frică mare,

Daniel 2:35

Atunci, argint, aur, aramă Și fier și lut – de bună seamă – Ajuns-au toate, dintr-odată, Precum e pleava vânturată, În arie, în timp de vară. Vânturi porniră și suflară Peste acel chip prăbușit, Încât nimic nu s-a găsit, În urmă, din chipul acel. Dar piatra care-a dat în el – Și care-apoi l-a sfărâmat – A tot crescut, neîncetat. Un munte mare s-a făcut Și-ntreg pământul l-a umplut.

Daniel 2:43

Lucrul pe care l-ai văzut – Deci fier amestecat cu lut – Înseamnă că-n împărăție, Legați cu toții au să fie Prin legături ce-s omenești, Pe cari poți să le dobândești Doar prin căsătorie. Ele – Căsătoriile acele – Nu îi vor ține strâns lipiți Pe cei ce-s astfel înrudiți, Așa precum nu s-a putut Să se unească fier și lut.

Hagai 2:7

Voi clătina neamurile. Am să le iau comorile Care în urmă vor umplea, De slavă, toată Casa Mea” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-L are.

2 Samuel 7:13

O casă, o să-nalțe el, Numelui Meu. Eu – pe vecie – Scaunul său, pentru domnie, Am să îl întăresc, căci iată:

2 Samuel 7:16

Casa și-mpărăția ta – În fața Mea – mereu vor sta, Iar al tău scaun de domnie Tare va fi, pentru vecie.”

Daniel 6:27

El este Cel cari izbăvește! El este Cel cari mântuiește! Minuni și semne – cum Îi place – În cer și pe pământ, El face! Prin brațul Său, l-a izbăvit Pe Daniel, când s-a găsit Închis în groapa leilor. El l-a scăpat din gheara lor!”

Hagai 2:22

Iar scaunele de domnie Înlăturate au să fie. Îi nimicesc pe cei aflați, Peste popoare, împărați. Răstorn carele de război Cu cei ce urcă-n ele-apoi. Caii și călăreții lor, Pe fețele câmpiilor, Am să-i trântesc. Ei vor cădea Și-i va ucide sabia, Căci se vor bate între ei, Pierind toți călăreți-acei.