Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Daniel 12:8 - Biblia în versuri 2014

8 Am auzit vorba rostită, Însă n-am înțeles nimic. Aatunci am îndrăznit să zic: „Care-i sfârșitul, domnul meu, Al ăstor lucruri, te-ntreb eu?”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

8 Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat: ‒ Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Eu am auzit, dar nu am înțeles. Atunci am întrebat: „Domnule, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Eu am auzit, dar nu am înțeles. Și am zis: „Domnul meu, care va fi sfârșitul acestora?”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Eu am auzit, dar n-am înțeles și am zis: „Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și am auzit, dar n‐am înțeles și am zis: Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?

Gade chapit la Kopi




Daniel 12:8
9 Referans Kwoze  

Le-a zis: „Curioși, să nu mai fiți, Căci voi nu trebuie să știți Nici vremuri, nici soroace. Toate, De Tatăl Meu, au fost păstrate, Sub stăpânirea Sa. Ci voi,


Ei cercetau, necontenit, Să afle timpul potrivit Și-mprejurările pe care Duhu-n vederea Sa le are – Pentru că-n ei sălășluia Al lui Hristos Duh – când vestea De suferințele pe care, Hristos, să le îndure, are, Și despre slava Sa cerească, Pe care-avea s-o dobândească, După tot ce a suferit.


Discipolii n-au priceput Acestea, de la început, Dar după ce-a fost proslăvit Iisus, cu toți și-au amintit Că, despre El, toate-au fost scrise Și că – de fapt – se-nfăptuise Totul, precum s-a prorocit.


Discipolii nu-nțelegeau Nimic, din ceea ce-auzeau, Pentru că vorba-I tâlcuită, Lor, le fusese tăinuită.


Unul din ei a cuvântat Și-a zis către cel îmbrăcat În strai de in și se vădea Deasupra apei că ședea: „Spune-mi oare, cât timp mai este, Până, minunile aceste Au să ajungă la sfârșit?”


Acuma vin – cum ai văzut – Ca să îți fac de cunoscut, Cu-al tău popor, ce o să fie, În vremile ce au să vie. Căci tu – să știi – vedenia Pe care ți-o voi arăta, Voiește ca să îți arate Acele vremi îndepărtate.”


Un sfânt, apoi, a început A glăsui și, de îndat’, Alt sfânt apoi l-a întrebat: „Spune-mi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Privește jertfa necurmată? Deci, când va fi ea desființată? Apoi, în câtă vreme, oare, Se va-mplini vedenia care Arată cu deosebire Spre-a urâciunii pustiire? Și până când, călcate sânt Oștirea și Locașul sfânt?”


Atuncea, eu l-am auzit Pe omul cel înveșmântat În strai de in, care a stat, Deasupra apei râului. Către înaltul cerului, El, brațele, și-a ridicat Și-n urmă, omul a jurat Pe-Acela care Se vădește Precum că veșnic viețuiește, Că „timpurile arătate Vor fi trei vremi și jumătate Iar toate lucrurile-aceste – De care voi ați prins de veste – Se vor sfârși când, negreșit, Poprorul sfânt va fi zdrobit Și-a lui putere, nimicită.”


El mi-a răspuns în acest fel: „Acuma, du-te Daniel! Ascunse și pecetluite, Vor fi cuvintele rostite, Pe care tu le-ai auzit, Până la vremea de sfârșit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite