20 Cel cari în locu-i o să stea, Va pune, drept conducător – În urmă – un asupritor. Acesta, pus are să fie, Pe partea din împărăție Cari mai frumoasă se vădește. Domnia lui nu dăinuiește, Căci în câteva zile-apoi – Fără mânie sau război – El o să fie nimicit.
20 Cel ce-i va lua locul va trimite un asupritor, pentru a păstra măreția regatului. În câteva zile însă, va fi zdrobit și aceasta fără mânie și fără luptă.
20 Cel care îi va lua locul, va trimite un colector de taxe, ca să salveze astfel onoarea și faima regatului. Dar în câteva zile, el va fi anihilat fără mânie și fără luptă.
20 Dar apoi se va ridica altcineva în locul lui: va face să treacă un perceptor prin regatul său frumos, dar după câteva zile va fi zdrobit, nu prin mânie și nici prin război.
20 Cel ce-i va lua locul va aduce un asupritor în cea mai frumoasă parte a împărăției, dar în câteva zile va fi zdrobit, și anume nu prin mânie, nici prin război.
20 Și în locul său se va ridica unul care va face să treacă un strângător de dări prin slava împărăției, dar în puține zile va fi nimicit, nu în urgie, nici în război.
În urmă, în loc de aramă, Aur aduc, de bună seamă. Doar cu argint înlocuiesc Fierul, așa precum doresc. Apoi, în locul lemnului, Voiesc arama să o pui Și-n loc de pietre am să cer Ca așezat să fie fier. Iată, în vremea care vine, Fac astfel încât, peste tine, Dreptatea numai să domnească Și pacea doar să stăpânească.
Apoi, un om disprețuit, În locul lui, o să domnească, Fără putere-mpărătească. El se va ridica de-odată Și-astfel împărăția toată O să o ia în stăpânire, Numai prin a lui uneltire.
În locul ei, are să vină – Chiar din aceeași rădăcină Din care și ea a ieșit – Un alt lăstar, deosebit. Acesta va porni apoi, Cu Siria, un greu război. Împărăția cea aflată În miazănoapte așezată, În a lui mână, va cădea, Să facă cu ea, ce va vrea, Căci el va fi biruitor.
Căci dacă laptele bătut Smântână, se va fi făcut, Nasul ce-i scărpinat, dă sânge; Multă mânie când se strânge, De-i stoarsă, o să răbufnească Și ceartă-n valuri o să nască.”
Cât Ioiachim fost-a-mpărat, El, Faraonului, i-a dat Argintul care se cerea Și aurul, de-asemenea. Dar ca să poată să plătească, A trebuit să stabilească Un bir, destul de-apăsător, Pentru întregul său popor.