1 Când, trei ani Ioiachim făcea, De când în Iuda-mpărățea, Venit-a Nebucadențar Și a călcat al său hotar. Către Ierusalim plecase Cu oaste, și-l înconjurase, Căci el fusese-acela care, În Babilon, era mai mare.
1 În al treilea an al guvernării lui Iehoiachim – regele celor din teritoriul numit Iuda – Nabucodonosor, regele Babilonului, a venit și a asediat Ierusalimul.
1 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului și l-a împresurat.
Apoi, cel care a domnit În Babilon, a jefuit Averea Casei Domnului Și-a casei împăratului. A zdrobit vasele pe care Templul lui Dumnezeu le are. Vasele-acelea sfărâmate, Din aur doar, erau lucrate, De către Solomon, cel care Fusese-n Israel, mai mare. Acestea s-au înfăptuit, Așa precum a glăsuit, Atunci, cuvântul Domnului.
Iată cuvântul cel de sus – Cuvântul care a fost spus Lui Ieremia – despre cei Care se dovedeau Iudei, Tocmai în anu-al patrulea Al fiului lui Iosia Cari Ioiachim era chemat Și era-n Iuda împărat. Anul acel a mai fost dar, Anul când Nebucadențar Ajunse-a fi încoronat, La Babilon, drept împărat. Anul acel avea să fie Întâiul său an de domnie.
Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Rostit pe vremea celui care, Drept Ioiachim, numele-și are – Fiul lui Iosia – aflat În Iuda, pus ca împărat:
Când Nebucadențar, cel care În Babilon, este mai mare, Asupra țării a venit, Atuncea noi ne-am sfătuit Și-am zis așa: „Hai să fugim! Să mergem la Ierusalim, Să ne ferim de-acei oșteni Cari sunt Haldei și Sirieni!” Așa se face că trăim, Acuma, la Ierusalim.”
Iată cuvântul ce-a fost spus, De Ieremia, când s-a dus Baruc la el și-apoi a scris, În carte, ceea ce i-a zis Prorocul, chiar când împlinea Ani patru, de când stăpânea, În Iuda, Ioiachim, cel care, Pe Iosia, părinte-l are:
A cincea lună se scurgea, Din an, și tocmai începea A zecea zi din lună dar. Atuncea, Nebucadențar, Nouăsprezece ani făcea De când în Babilon domnea. Nebuzardan era cel care, Peste străjeri, era mai mare, În slujba împăratului Cari este-al Babilonului.
Iată poporul așadar, Luat de Nebucadențar, Și dus la Babilon apoi, Ca robi și ca prinși de război: În anul care se vădea Drept al șaptesprezecelea, Sunt trei mii douăzeci și trei De robi, luați dintre Iudei.
Îndată, slugile-au plecat Să îl aducă la palat, Pe Daniel. Când l-au găsit, La împărat au revenit, Care a cuvântat astfel: „Așadar, tu ești Daniel? Tu ești – așa precum știm noi – Unul din prinșii de război, Luat din Iuda, de-al meu tată?
Când Ioiachim, la tron, venea, Ani douăzeci și cinci făcea, Iar la Ierusalim a stat, Ani unsprezece, ca-mpărat. Zebuda fost-a a lui mamă. Pedaia, tatăl ei se cheamă Și de la Ruma, a venit.