Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Amos 8:4 - Biblia în versuri 2014

4 Lucrul acest să-l ascultați Voi toți, cei care îl mâncați Pe cel sărac și-i prăpădiți Pe cei ce sunt nenorociți!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

4 Ascultați aceasta, voi, care-i călcați în picioare pe cei nevoiași și-i prăpădiți pe săracii din țară.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Acesta este un mesaj pentru voi care îi călcați în picioare pe cei care nu au posibilitatea să se apere și care îi distrugeți pe săracii din țară.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Ascultați lucrul acesta: voi îl călcați în picioare pe cel nevoiaș și-i nimiciți pe cei umili ai țării,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Ascultați lucrul acesta, voi, care mâncați pe cel lipsit și prăpădiți pe cei nenorociți din țară!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Ascultați aceasta, voi cei ce înghițiți pe cei nevoiași și stârpiți pe cei săraci ai țării,

Gade chapit la Kopi




Amos 8:4
24 Referans Kwoze  

Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!


Sunt oameni care-au fost lăsați Să-nghită pe nenorocit: În loc de dinți, ei au primit Săbii puternic ascuțite, Iar drept măsele, au cuțite.


„Dar mințile și-au rătăcit Aceia care-au săvârșit Numai fărădelegi mereu, Căci iată – pe poporul Meu – Ca pâinea îl înghit acum, Și nu Îl cheamă nicidecum Pe Domnul? Nu au nici o teamă?”


Eu știu că Domnul Dumnezeu Face dreptate, tot mereu, Celui care-i obijduit, Precum și celui ce-i lipsit.


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Pe omul cel neprihănit, Cari nu vi s-a împotrivit, L-ați osândit, atuncea, voi, Și, omorât, a fost apoi!


„Vai vouă, vă zic, Farisei! Fățarnicilor! Sunteți cei Care-ați închis, oamenilor, Intrarea-n a cerurilor Împărăție. Nu intrați Nici voi, dar nici nu îi lăsați Pe alții, ca să intre-n Ea.


„Ascultă dar, și ia aminte Poporule, care n-ai minte Și n-ai nici inimă, lipsit De văz și-auz deși-i vădit Că ai urechi, neîndoios, Și ochi, dar nu-ți sunt de folos!


Mica s-a-ntors către-mpărat, Și-n acest fel a cuvântat: „Ascultă ce a glăsuit Domnul, atunci când a vorbit. Pe Dumnezeu, eu L-am văzut, Pe al Său jilț când a șezut, Având oștirea cerului, La dreapta și la stânga Lui.


Ascultă dar, Cuvântul Lui! Ascultă spusa Domnului Tu, care-mi spui: „Să nu vorbești! Nimic să nu le prorocești, Lui Israel și lui Isac!” Tu, cel care îmi spui să tac,


Apoi, prorocul Ieremia Mai zise către Hanania: „Ascultă dar! Domnul mi-a zis, Precum că nu El te-a trimis. Tu nu ești deci, al Său proroc, Iar oamenilor din ăst loc, Le-ai insuflat încrederea, Dar mincinoasă este ea.


Voi – batjocoritorilor – Cari stăpâniți peste popor Și în Ierusalim v-aflați, Atenți, acum, să ascultați Cuvântul cel venit de sus, Pe care Domnul vi l-a spus!


Voi, căpitani ai Sodomei Și tu, popor al Gomorei, Ascultați glasul Domnului Veghind mereu, la Legea lui!


Milă să ai, o, Domnul meu, Față de mine, tot mereu! Căci de vrăjmași sunt urmărit Neîncetat și-s hărțuit. În fiecare zi apoi, Mă chinuie și-mi fac război.


Pe cei lipsiți, îi îmbrâncesc Din drumul lor și îi silesc Pe-ai țării bieți nenorociți Să se ascundă. Îngroziți,


„Cumpene drepte să țineți Și-o efă dreaptă să aveți, Iar al vost’ braț, drept, să se ție.


Nelegiuiri multe-ați făcut. Păcatele vi le-am văzut Și fără număr s-au vădit. Pe cel drept, voi l-ați asuprit. Mită mereu ați tot luat Și în picioare ați călcat – Nepăsători – dreptul pe care Acela ce-i sărac îl are.


Dacă poftesc la un ogor, Îndată pun mâna pe el. De vor o casă, fac la fel. Nu stau pe gânduri: o răpesc, Pentru că ei îl asupresc Pe om; asemeni casa lui Și moștenirea omului.


Gura-i e plină-n orice vreme De vicleșuguri, de blesteme, Precum și de-nșelătorie. Mereu, sub limbă, o să ție Fărădelegi și răutate.


În tine se fac daruri care Sunt pentru-a sângelui vărsare. Iei camătă și te grăbești, Aproapele, să-ți jefuiești. Însă de Mine, uiți mereu” – Spusese Domnul Dumnezeu.


Au mâncat carnea cea pe care Sărmanul Meu popor o are. De piele, ei l-au jupuit Și oasele i le-au zdrobit. Bucăți făcut-au ce-a rămas, Cum sunt cele cari, într-un vas Se-aruncă, fierte a fi ele, Sau ca bucățile acele De carne, strânse la un loc, Într-un cazan ce-i pus pe foc.


Eu am privit și-am zis astfel: „Ce e, ceea ce se zărește?” El îmi răspunse-atunci: „Privește, Căci iese efa! Ea arată Nelegiuirea adunată În țara lor.” Eu m-am uitat


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite