Amos 8:14 - Biblia în versuri 201414 Ei sunt cei care – deseori – Pe al Samariei păcat, Cu jurăminte s-au legat, Zicând: „Pe al tău Dumnezeu, Dane, care e viu, mereu!”, Și-apoi, „Pe drumul Beer-Șebei!”, Obișnuiesc a zice ei. Curând, aceștia vor pica Și nu se vor mai ridica.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească14 Cei ce obișnuiau să jure pe păcatul Samariei și să zică: «Viu este dumnezeul tău, Dane!» sau «Vie este calea ta, Beer-Șeba!», aceia vor cădea și nu se vor mai ridica“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 201814 Cei care aveau obiceiul să jure pe rușinea Samariei și să zică: ‘Viu este zeul tău, Dane!’ sau ‘Vie este metoda ta, Beer-Șeba!’, vor cădea și nu se vor mai ridica.»” Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 202014 Ei, care jură pe ceea ce este vinovat în Samaría și spun: «Viu este Dumnezeul tău, Dan, și vie este calea spre Béer-Șéba», vor cădea și nu se vor mai ridica”. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu14 Ei, care jură acum pe păcatul Samariei și zic: ‘Pe Dumnezeul tău cel viu, Dane!’ și ‘Pe drumul Beer-Șebei!’ vor cădea și nu se vor mai scula.” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 193114 Cei ce jură pe păcatul Samariei și zic: Viu este dumnezeul tău, Dane! și: Vie este calea Beer‐Șebei! chiar ei vor cădea și nu se vor mai scula. Gade chapit la |
El a cerut, preotului Cel mare, sprijin și-ntărire, Scrisori de împuternicire Spre sinagogile aflate, Atuncea, la Damasc, ca toate Să îl ajute, să-i găsească Și-apoi să îi înlănțuiască, De câte ori e cu putință, Pe cei ce umblă în credință – Atât femei, cât și bărbați – Și să-i trimită-apoi legați, Către Ierusalim. Astfel,
Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”
După ce ai să împlinești Și acest lucru, să vorbești, De-ndată, tot poporului Din Babilon și să îi spui: „Așa precum s-a scufundat Cartea, așa va fi-necat Și Babilonul! Veți vedea Că nicicând el nu va putea Să se ridice peste fire, Din marea lui nenorocire, Cu care am să îl lovesc. Puterile li se sleiesc La toți, atunci, și vor cădea, Căci n-o să-i scape nimenea!” Până aici este solia Ce a rostit-o Ieremia. Cuvintele ce le-a rostit – Iată – aicea s-au oprit.
‘Nainte de a fi pornit La drum, Domnul mi-a poruncit: „Le spune, împăraților: „Iată că Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A glăsuit în acest fel: „Beți și-mbătați-vă! Vărsați, Cădeți și nu vă ridicați Și-ncremeniți când veți vedea În al vost’ mijloc, sabia Pe care o trimit apoi, Să năvălească peste voi!”
A cumpărat muntele care, „Samaria”, drept nume, are Și doi talanți plătit-a el – De-argint – pe muntele acel. Muntele-apoi, l-a întărit Și, o cetate a zidit Pe creastă. Când a terminat, Cetății-acelea i-a dat Numele de „Samaria”, Așa după cum se numea Șemer, stăpânul muntelui, Cel care i-l vânduse lui.
A rânduit și o serbare, În luna-a opta, când apare A cincisprezecea zi. Prin ea, El căutase a avea O sărbătoare-asemuită Cu cea, în Iuda, prăznuită. La sărbătoarea lui, drept dar, Se-aduceau jertfe pe altar. Iată dar, ce făcuse el, Ca să se-aducă, la Betel, Jertfe, vițeilor turnați Din aur. Fost-au așezați Preoți apoi, în număr mare, Pe înălțimile pe care Ieroboam le-a ridicat.
Pricina ăstor lucruri toate, Sunt nesfârșitele păcate Pe cari le are Israel Și făr’delegile – la fel – Făcute pe acest pământ, De cei care din Iuda sânt. Dar ce nelegiuire are Neamul ieșit din Iacov, oare? Nu e, cumva, Samaria? Nelegiuirea, nu e ea? Și nu-i Ierusalimul, oare, Păcatul pe cari Iuda-l are?…