Amos 7:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Domnul mi-a zis: „Amos! Ce crezi Că am în mână Eu? Ce vezi? „O cumpănă văd” – am zis eu. „Așa e! În poporul Meu, Pun cumpăna” – îmi spuse El – „Căci nu-l mai iert, pe Israel.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Domnul m-a întrebat: ‒ Ce vezi, Amos? Eu am răspuns: ‒ Un fir cu plumb. Atunci Stăpânul mi-a zis: ‒ Iată, voi pune firul cu plumb în mijlocul poporului Meu, Israel! Nu-l voi mai cruța!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Iahve m-a întrebat: „Ce vezi tu, Amos?” Eu am răspuns: „Un fir cu plumb”. Atunci Iahve mi-a zis: „Să știi că voi pune firul cu plumb în mijlocul poporului Meu numit Israel! Nu îl voi mai scăpa (de pedeapsă)!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Mi-a zis Domnul: „Ce vezi, Ámos?”. Am zis: „Un fir cu plumb”. A spus Domnul: „Iată, eu pun un fir cu plumb în mijlocul poporului meu, Israél, și nu-i voi mai trece [cu vederea]!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Amos?” Eu am răspuns: „O cumpănă.” Și Domnul a zis: „Iată, voi pune cumpăna în mijlocul poporului Meu Israel și nu-l voi mai ierta,

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Și mi‐a zis Domnul: Ce vezi, Amos? Și am zis: O cumpănă. Și Domnul a zis: Iată, voi pune o cumpănă în mijlocul poporului meu Israel; și nu voi mai trece pe lângă ei.

Amos 7:8 Referans Kwoze

Amos 8:2

„Ce vezi tu, Amos?”– m-a-ntrebat Domnul; eu am răspuns, de-ndat’: „Un coș în cari, poamele toate, Îmi pare precum că sunt coapte.” Domnul, atuncea, mi-a vorbit: „Iată, sfârșitul a venit, Pentru poporul Israel, Căci nu-l mai pot ierta, defel!

Plângerile 2:8

Domnul un gând Și-a pus și iată, Vrea să dărâme, de îndată, Întăriturile pe care Fiica Sionului le are. Sfoara Și-a-ntins – de măsurat – Și mâna nu Și-a mai luat ‘Napoi, până le-a nimicit. În jale a învăluit Ziduri și întăriri; ruine Ajuns-au, de tristețe pline.

Ieremia 15:6

„M-ai părăsit și M-ai uitat” – Domnul a zis. „‘Napoi ai dat. De-aceea, mâna Îmi va sta, Întinsă, împotriva ta, Căci vreau ca să te nimicesc! Sătul de milă, Mă vădesc.

Miheia 7:18

Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!

Isaia 28:17

Voi face, din neprihănire, O lege – pentru-ntreaga fire – Căci o cunună, Eu voiesc Ca din dreptate să-mpletesc. În urmă, locul de scăpare Pe cari neadevăru-l are, De grindină va fi surpat Și de șuvoaie înecat Va fi și locul cel pe care Minciuna, adăpost, îl are.

2 Regi 21:13

Peste Ierusalim, voiesc, Frânghia să o azvârlesc, Cum în Samaria-am făcut Și de asemeni, s-a văzut Că a pățit casa pe care, Ahab – fostu-mpărat – o are. Ierusalimul o să fie La fel ca și o farfurie, Cari după ce e curățată, Cu gura-n jos e așezată.

Zaharia 5:2

Îngerul, iar, m-a întrebat: „Ce vezi acuma, bunăoară?” „Un sul de carte, care zboară” – Răspuns-am eu. „Măsura lui – Adică cea a sulului – De zece coți e în lățime Și douăzeci e în lungime.”

Isaia 34:11

Ci pelicani doar, și arici Vor stăpâni de-acum, aici; Corbul și bufnița cutează, În ăst ținut de se așează, Căci doar cumpăna nimicirii Și cu frânghia pustiirii Se vor întinde peste el, Să judece locul acel.

Amos 7:7

Apoi iar, Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Altă vedenie mi-a dat. Atuncea, eu am observat Că Domnul pe un zid șezuse Și-o cumpănă, în mâini, avuse.

Zaharia 4:10

Cine-i cel cari disprețuiește Ziua care se dovedește A fi mai slabă, când știut Este că-i zi de început? Iată, cei șapte au să fie, Mereu, doar plini de bucurie, Privind la cumpăna pe care, Zorobabel, în mâini, o are. Cei șapte-s ochii Domnului. Pe-ntinderea pământului, Cutreieră neobosiți, Fiind mereu, neadormiți.”

Osea 1:6

Ea zămisli încă o dată, Și astfel dobândi o fată. Domnul, atuncea, i-a vorbit, Lui Osea și i-a poruncit: „Fetei, un nume îi vei pune Și, „Lo-Ruhama”, îi vei spune. (Pentru că numele ce-l are Înseamnă „Cea fără-ndurare”.) Nu voi avea milă, defel, De casele lui Israel. N-am să le dau, iertarea Mea!

Zaharia 4:2

„Ce vezi?” – atunci m-a întrebat. „Un sfeșnic” – am răspuns de-ndat’. „Ăst sfeșnic, precum am văzut, Din aur doar, era făcut. Deasupra lui, am observat Un vas că fost-a așezat, Cari plin cu untdelemn se-arată. Pe vasu-acela, mai văd – iată – Și șapte candele pe care Sunt șapte țevi. Sfeșnicul are