Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Amos 7:12 - Biblia în versuri 2014

12 Apoi, Amația s-a dus Până la Amos și i-a spus: „Hai, văzătorule! Ne lasă! Du-te la a lui Iuda casă! Du-te dar, ca să prorocești Și pâine-acolo, să găsești!

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 Apoi Amația i-a zis lui Amos: ‒ Pleacă, văzătorule! Întoarce-te în țara lui Iuda! Mănâncă-ți acolo pâinea și acolo să profețești!

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Apoi Amația i-a zis lui Amos: „Pleacă, vizionarule! Întoarce-te în teritoriul numit Iuda! Mănâncă-ți acolo pâinea și profețește acolo!

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Amasía i-a zis lui Ámos: „Vizionarule, pleacă, fugi în țara lui Iúda! Mănâncă acolo pâine și profețește acolo!

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Și Amația a zis lui Amos: „Pleacă, văzătorule, și fugi în țara lui Iuda! Mănâncă-ți pâinea acolo și acolo prorocește!

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și Amația a zis lui Amos: Văzătorule, mergi, fugi în țara lui Iuda și mănâncă pâinea acolo și prorocește acolo.

Gade chapit la Kopi




Amos 7:12
16 Referans Kwoze  

Dar oamenii cari sunt firești, Nu pot primi lucruri pe care, Doar Duhul Domnului le are, Căci pentru ei, ele-au să fie, Neîncetat, o nebunie. Ei nu pot ca să le aleagă Și nu pot să le înțeleagă, Căci ei le judecă firește, Când trebuie duhovnicește.


Aceștia, au ieșit cu toții, Cu mic – cu mare și s-au dus – Să-L întâlnească, pe Iisus. Ei L-au rugat, când L-au văzut, Să plece din al lor ținut.


În Israel, odinioară, Atunci când cineva voia, De Domnul a-ntreba, zicea: „Haidem dar, pân’ la văzător!” Așa le-au spus prorocilor, În vremile de mult trecute, Căci vedeau lucruri nevăzute. –


Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.


Astfel de oameni dovedesc Căci nu pe Domnul Îl slujesc – Nu pe Hristos deci, fraților – Ci își slujesc pântecul lor. Prin vorbe dulci și-amăgitoare, Ei îi înșeală pe cei care S-au arătat ascultători, Precum și lesne-ncrezători.


Niște romani. Deci, au venit, Și, cu blândețe, au vorbit, Să-i potolească, pe cei doi. I-au scos afară, iar apoi, Să părăsească, i-au rugat,


În ziua ‘ceea, la Iisus, Câțiva din Farisei s-au dus, Ca să-I vorbească. „Te grăbește!”, Îi spuseră, „și părăsește, Locul acesta-n graba mare, Pentru că vrea, să Te omoare,


„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!


La Nazirei, le-ați dat apoi, Vin ca să bea și ați oprit Prorocii, căci le-ați poruncit, Zicând: „Să nu mai prorociți!”


Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”


Totuși, sunt niște câini în care Zace o lăcomie mare Și nu se satură nicicând. Niște păstori, lângă oi, stând, Sunt ei, însă sunt dovediți Că de pricepere-s lipsiți. De drum, își vede fiecare Și de folosul ce îl are.


Ei zis-au văzătorilor: „Să nu vedeți!” Prorocilor Le-au spus: „Să nu mai prorociți Vreun adevăr, ci să vestiți Lucruri care ne măgulesc Și-nchipuite se vădesc!


Asa, atunci, s-a mâniat Și-n temniță l-a aruncat Pe văzător, căci a-ndrăznit În acest fel să-i fi vorbit. Fiind furios pe văzător, Pe mai mulți oameni din popor, Asa, atunci, i-a apăsat, Căci era foarte supărat.


Apoi, oricine va mai sta, În viață dar, din casa ta, În fața lui o să se-nchine Pân’ la pământ și-o să suspine După un ban de-argint măcar – Sau pentr-un colț de pâine doar – Zicând: „Îndură-te de mine, Și fă-mi, te rog, un mare bine, Punându-mă în preoție – În orice slujbă o să fie – Să pot să am și azi și mâine, Măcar un colț micuț de pâine.”


Ascultă ceea ce a zis: „Ieroboam va fi ucis Cu sabia, iar Israel Ajunge rob. Dus va fi el, În altă țară, ce se-arată A fi foarte îndepărtată!”


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite