Amos 6:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Cel care-i Domn al tuturor Și Dumnezeu al oștilor, Pe Sine Însuși a jurat Și-n acest fel, a cuvântat: „Iacov, cu toată-a lui mândrie, O mare scârbă-Mi face Mie, Și am ajuns să urăsc toate Palatele lui minunate. În mâinile vrăjmașului, Am să dau Eu, cetatea lui, Cu tot ceea ce este-n ea.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Stăpânul Domn a jurat pe Sine Însuși. Așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov și îi urăsc fortărețele; voi da pe mâna dușmanului cetatea și tot ce este în ea!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Iahve care se (mai) numește și Dumnezeul Armatelor a jurat pe Sine Însuși, zicând: «Mi-e scârbă de mândria lui Iacov și îi urăsc fortărețele; voi preda dușmanului orașul împreună cu tot ce există în el!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Domnul Dumnezeu s-a jurat pe viața sa – oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót –: „Eu resping mândria lui Iacób și palatele sale le urăsc. Voi abandona cetatea și tot ce este în ea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine Însuși și Domnul Dumnezeul oștirilor a zis: „Mi-e scârbă de mândria lui Iacov și-i urăsc palatele, de aceea voi da în mâna vrăjmașului cetatea cu tot ce este în ea.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Domnul Dumnezeu s‐a jurat pe sufletul său, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Disprețuiesc mândria lui Iacov și‐i urăsc palatele; de aceea voi da cetatea și tot ce este în ea.

Amos 6:8 Referans Kwoze

Amos 4:2

Pe-a Lui sfințenie, a jurat Domnul și-astfel a cuvântat: „Iată, vin zile, pentru voi, Când cu cârlige, prinse-apoi Veți fi. Cu undiți de pescari, Prinse-au să fie-acelea cari Se vor vădi o rămășiță Scăpată din a voastră viță.”

Ieremia 51:14

Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”

Amos 8:7

Domnul, atuncea, a jurat Pe slava care s-a aflat În Iacov și a zis, de-ndată: „Nu voi uita Eu, niciodată, Nimic din ceea ce-am văzut, Din faptele ce le-au făcut!

Psalmi 47:4

El, moșteniri, ne dăruiește, Căci El, pe Iacov, îl iubește.

Amos 3:11

De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: „Vrăjmașul se arată, Iar țara fi-va-mpresurată. Asupra ei va tăbărî, Tăria îi va doborî Și jefuite vor fi toate Palatele în ea aflate!”

Ieremia 22:5

Dar dacă n-o să ascultați Și-n seamă nu o să luați Cuvintele ce vi le spun, Pe Mine Însumi jur că pun Mâna și din această casă, O să vedeți că o să iasă, Sub ochii voștri, o ruină, În vremea care va să vină!

Psalmi 106:40

Atunci, pe-ntreg poporul Său, Domnul Se mânia-Se rău Și l-a urât. Apoi l-a dat

Zaharia 11:8

Sunt trei păstori ce-au păstorit Turma, iar Eu i-am nimicit Doar într-o lună: nu puteam Să îi mai rabd; scârbit eram, De ei, și cum văzut-am bine, Și ei erau scârbiți de Mine.

Езекиел 24:21

„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”

Plângerile 2:5

Ca un vrăjmaș ajuns-a El: L-a nimicit pe Israel, Palatele i le-a surpat, Întărituri i-a dărâmat, Încât doar lacrimi și suspine, Peste-a lui Iuda fiică, vine.

Psalmi 78:59

Domnul, atunci, S-a mâniat Și-a Lui mânie a picat Peste întregul Israel.

Psalmi 50:12

De Mi-ar fi foame, pot, din ele, Ca să mănânc după plăcere Și n-am nimic ție a-ți cere, Căci lumea, cu tot ce e-n ea – De bună seamă – e a Mea.

Deuteronom 32:19

Poporul Său, S-a mâniat; Pe-ai Săi copii, S-a supărat

Levitic 26:30

Toate-nălțimile apoi – Pe care jertfe-aduceți voi – Le nimicesc; stâlpi-nchinați Astrului zilei, dărâmați Ajunge-vor, din temelie, Iar peste voi are să vie – Din partea Mea – o cruntă soarte: Cu trupurile voastre, moarte, Peste-ai voști’ idoli, morți și goi, Eu, Domnul, am s-arunc apoi. Pentru păcatul vostru greu, Vă va urî sufletul Meu.

Levitic 26:11

În al vost’ mijloc, tot mereu, Se va afla locașul Meu, Și n-am să vă urăsc, nicicând.

Geneza 22:16

Pe-Avram, zicând: „Ascultă bine Ce spune Domnul: „Jur pe Mine! Pentru că nu ai pregetat Și pe-al tău fiu nu l-ai cruțat Să-l aduci jertfă pentru Mine,

Ieremia 12:8

Acuma, moștenirea Mea Ajunge-a fi asemenea Leului din pădure, care, În contra Mea, mugește tare. Când am văzut-o rea din fire, Urât-am a Mea moștenire.

Ieremia 44:26

Deci după ce ați împlinit Ceea ce ați făgăduit, E timpul ca voi, cei aflați La Egipteni, să ascultați Cuvântul Domnului și-astfel Știință să aveți de El: „Iată că Domnul Dumnezeu Spusese: „Pe Numele Meu Vă jur acum, că niciodat’ Numele-Mi nu va fi chemat De oamenii lui Iuda care Sunt în Egipt. Nimeni nu are Să zică: „Viu este, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!”

Ieremia 49:13

Domnul apoi a cuvântat: „Pe Mine Însumi, am jurat, Că Boțra nu va fi cruțată. De-aceea, pradă va fi dată Ocărilor și pustiirii, Blestemului și nimicirii. Cetățile ei au să fie Dărâmături, pe veșnicie.”

Osea 11:6

Sabia o să năvălească Asupră-le, să nimicească Cetățile ăstui popor Și pe al lui sprijinitor, Din pricină că au făcut Planuri care nu Mi-au plăcut.

Amos 3:10

În tot ce fac se dovedește, Neprihănirea că lipsește. Comori adună în palate, Prin silnicie câștigate Și prin răpire, tot mereu.”

Amos 5:21

Urâte-Mi sunt zilele care Le aveți voi, de sărbătoare! Văzut-am, de atâtea ori, Ce adunări de sărbători Știți voi ca să aveți, mereu! De-aceea, nu le sufăr Eu!

Amos 8:3

În gemete, cântul cel care Se-nalță-n Templu, atunci are A se preface. Peste tot, Oameni-n ulițe își scot Pe ai lor morți și în tăcere, Îi vor zvârli, plini de durere.”

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Isaia 28:1

Vai, de cununa îngâmfată, Cari este-n Efraim aflată Și-i a bețivilor pe care Țara lui Efraim îi are! Vai, e de floarea veștejită, Cu care e împodobită Cununa celor ce se-mbată, Pe culme-n valea cea bogată!

Ieremia 22:14

Vai de cel care zice: „Iată, Am să-mi zidesc o casă mare, Cu multe-odăi încăpătoare.” Ferestre multe-apoi, îi face, O căptușește – cum îi place – Cu cedru și o zugrăvește În roșu, precum își dorește.”