Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Amos 5:13 - Biblia în versuri 2014

13 Iată ce trebuie să facă Cei înțelepți, acum: să tacă, Pentru că vremile sunt rele Și se arată timpuri grele.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

13 De aceea, în vremuri ca acestea, cel înțelept rămâne tăcut, căci sunt vremuri rele.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

13 Astfel, în aceste vremuri, cel înțelept constată că trebuie să tacă; pentru că ele sunt rele.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

13 De aceea, în acest timp, cel prudent tace, căci este un timp rău.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

13 De aceea, în vremuri ca acestea, înțeleptul trebuie să tacă; căci sunt vremuri rele.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

13 De aceea cel cuminte va tăcea în vremea aceasta, căci este o vreme rea.

Gade chapit la Kopi




Amos 5:13
17 Referans Kwoze  

„Să știi că-n zilele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Au să se-arate vremuri grele, Ce vor aduce numai rele.


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Nenorocirea – Mă gândesc – Peste ăst leat s-o repezesc. De-aceasta, nu se va putea Să se ferească nimenea. Necazul când are să vină, Nimeni nu va putea să-și țină Sus capul, căci vremile-acele Au să se-arate foarte rele.


Dar să nu certe nimenea, Pe altul și de-asemenea Nimeni să nu fi cutezat, Pe altul de a-l fi mustrat, Pentru că-ntregul tău popor Este asemenea celor Care – precum se dovedesc – Cu preoții doar, se sfădesc.


Ruptul are un timp și el. Cusutul are vremea lui. Prinse de mersul timpului, Tăcerea și vorbirea sânt.


De-aceea, acest sfat, vă dau: Armura, de la Dumnezeu, Să o purtați pe voi, mereu, Ca să vă-mpotriviți, cu ea, Când va veni ziua cea rea, Și să rămână fiecare – În felu-acesta – în picioare, După ce fi-va, negreșit, Totul – în urmă – biruit.


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Când unchiul mortului sosește Ca să-i ia trupul – căci dorește Să-l ardă – și va încerca Să-ntrebe – când va ridica Oasele mortului – pe cel Care, în casă e, cu el, Zicând: „Mai este cineva, Cu tine, în ăst loc, cumva?”, Acela-i va răspunde-ndată: „Aici, nu mai e nimeni, iată!”… Să facă liniște-i va cere Celălalt om, zicând: „Tăcere! Haidem dar, să nu mai vorbim, Ca nu cumva să pomenim, Aici, Numele Domnului!”


Când l-au găsit, au cuvântat: „Venim să-ți înmânăm solia De la-mpăratul Ezechia. Ascultă dar, ceea ce-a zis, Atuncea când el ne-a trimis: „Aceasta e o zi amară: E de necaz și de ocară. Zi de pedeapsă se arată Și gata e să se abată Peste-al Iudeilor popor. Din pântecele mamelor, Copiii stau să se ivească, Dar nu-i putere să se nască.


Întreg poporul a tăcut, Făcând așa cum le-a cerut Chiar împăratul: „Să tăceți! Nici un cuvânt să nu spuneți!”


Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.


Întreg poporul a tăcut, Făcând așa cum le-a cerut Chiar împăratul: „Să tăceți! Nici un cuvânt să nu spuneți!”


Eu, răbdător, am așteptat Pân’ cuvântările-au sfârșit Și de la sine s-au oprit, Pentru că nu au mai știut Să dea răspuns. Când i-am văzut,


Asemeni omului lipsit De-auz, și eu m-am dovedit, Pentru că iată, gura mea Nici un răspuns nu are-n ea.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite