Amos 4:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ Rugină-n grâu am răspândit Și cu tăciune l-am lovit. Grădinile ce le-ați avut, Viile care v-au crescut Mândre și mari, ai voști’ smochini Și-asemenea ai voști’ măslini Ajuns-au – deseori – să cadă, Lăcustelor lacome, pradă. Cu toate-acestea însă voi, Nu v-ați întors la Mine-apoi!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁹ „De multe ori v-am lovit grădinile și viile cu filoxera și cu mălura. Apoi lăcustele v-au devorat smochinii și măslinii, dar tot nu v-ați întors la Mine“, zice Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ De multe ori v-am lovit grădinile și viile cu insecta parazită specifică acesteia și cu mană. Apoi lăcustele v-au distrus smochinii și măslinii; dar tot nu v-ați întors la Mine! Aceasta este constatarea pe care o face Iahve despre voi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ Eu v-am lovit cu tăciune și cu mană, am uscat grădinile voastre, iar viile, smochinii și măslinii voștri le-au devorat viermii, dar nu v-ați întors la mine – oracolul Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ „V-am lovit cu rugină în grâu și cu tăciune; grădinile voastre cele multe, viile, smochinii și măslinii voștri i-au mâncat deseori lăcustele. Cu toate acestea, tot nu v-ați întors la Mine”, zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ V‐am bătut cu arsură în grâu și gălbinare, omida a mâncat mulțimea grădinilor voastre și a viilor voastre și a smochinilor voștri și a măslinilor voștri; totuși nu v‐ați întors la mine, zice Domnul.

Amos 4:9 Referans Kwoze

Hagai 2:17

Cu grindină, am aruncat În grâul ce l-ați semănat; Și cu rugină l-am lovit Și cu tăciune, negreșit. Cu toate-acestea însă, voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.

Deuteronom 28:22

Lovit vei fi tu, cu lingoare Și cu căldură arzătoare, Cu friguri și cu obrinteală, Cu secetă; fără-ndoială, Rugină-n grâu ți se va pune Și-apoi în urma ei, tăciune. Acestea te vor urmări, Până, din lume, vei pieri.

Ioel 1:4

Iată că tot ce a lăsat Lăcusta Gazam, nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Arbeh, îl are. Apoi, tot ceea ce-a lăsat Lăcusta Arbeh nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Ielec, îl are. În urmă, tot ce a lăsat Lăcusta Ielec nemâncat, Va înghiți lăcusta care, Numele de Hasil, îl are.

Amos 4:6

„Iată, și Eu, din partea Mea, La voi trimis-am foametea. Peste cetăți ea a căzut. Lipsă de pâine ați avut, Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Amos 4:8

Două sau trei cetăți n-aveau Apă să bea și se duceau La alta, care a avut Mai multă apă de băut. Degeaba, căci n-au izbutit, Setea, să își fi potolit. Însă la Mine, înapoi, Tot n-ați vrut să vă-ntoarceți voi!”

Ioel 2:25

În felu-acesta, Eu găsesc Cu cale, să vă răsplătesc Anii pe care i-au mâncat Lăcustele ce s-au chemat Gazam, Arbeh, Ielec și cea Care Hasil, drept nume-avea. Toate lăcustele acele, De Mine-au fost trimise ele, Pentru că Eu le-am poruncit, Asupră-vă să fi venit.

Ioel 1:7

A pustiit via mea, toată, Și-al meu smochin bucăți e! Iată, De coajă fost-a jupuit Și la pământ, apoi, trântit! Albe ajuns-au ca să fie Mlădițele din a mea vie!

Ieremia 5:3

„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”

Ieremia 3:10

Vicleana Iuda a văzut Ce fel de lucruri a făcut Sora pe care o avea Și cari, Israel, se numea, Dar n-a gândit că este bine Ca să se-ntoarcă, iar, la Mine – Din toată inima – căci ea, Doar prefăcută se vădea.”

Isaia 1:5

Spuneți dar, ce pedepse noi Să vă mai dea Domnul, când voi, Neîncetat, vă dovediți Că sunteți tot mai răzvrătiți? Tot capul e bolnav și iată, Pe moarte inima se-arată!

2 Cronici 6:28

Când foamete are să fie, Când valul ciumei o să vie, Ori când rugina va cădea, Sau mălura de-asemenea, Ori când lăcuste-au să apară Făcând mare prăpăd în țară, Sau de cumva vrăjmașul rău Va-mpresura poporul Tău – În țara lui, sau în cetate – Când bolile nenumărate Se vor abate peste el, Sau când urgii de orice fel Îl vor lovi, atunci – cumva –

1 Regi 8:37

Când foamete are să fie, Când valul ciumei o să vie Sau când rugina va cădea, Tăciunele de-asemenea, Ori când lăcuste-au să apară Făcând mare prăpăd în țară, Sau de cumva vrăjmașul rău Va-mpresura poporul Tău – În țara lui, sau în cetate – Când bolile nenumărate Se vor abate peste el, Sau când urgii, de orice fel, Îl vor lovi, atunci – cumva –

Deuteronom 28:42

Omizi doar se vor înfrupta, Din pomii tăi, din roada ta, Ieșită din al tău ogor.

Isaia 50:11

Voi – care faceți foc și știți, Mereu, ca să îl întețiți, Punând tăciuni – să căutați, Doar în lumină să umblați – Doar în lumina cea pe care, Focul, făcut de voi, o are. Din a Mea mână, vor veni Toate și se vor împlini, Pentru ca să ajungeți voi, Să zaceți în dureri apoi.”

Habacuc 3:17

Chiar dacă nu mai înflorește Smochinul, dacă nu rodește Via, dacă – de-asemenea – Măslinul, rod, nu o să dea, Dacă apoi nici pe câmpie Urme de hrană n-au să fie, Pierind numărul oilor Precum și cel al boilor,

Isaia 9:12

Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Osea 11:5

La Egipteni în țară-apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi, Dar au să-l aibă așezat Pe-Asirian, drept împărat, Pentru că n-au voit – văd bine – Să se întoarcă iar, la Mine.

Maleahi 3:11

Pe cel care mănâncă-apoi, (Lăcusta) îl cert, pentru voi, Să nu mai fie nimicit Ceea ce câmpul a rodit, Nici roadele cele bogate Care de viță au fost date” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.