Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Amos 2:11 - Biblia în versuri 2014

11 Proroci, pentru al vost’ popor, Dintre-ai voști’ fii am ridicat. Și Nazirei, apoi, v-am dat, Din rândul tineretului, Din mijlocul poporului. Nu e așa, copii pe care Neamul lui Israel îi are?” – Spusese Domnul… „Însă voi,

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Am ridicat profeți dintre fiii voștri și nazirei dintre tinerii voștri. Nu este așa, fii ai lui Israel?“, zice Domnul.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Am făcut să existe profeți dintre fiii voștri și nazirei dintre tinerii poporului vostru. Iahve vă zice: recunoașteți aceste lucruri?

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Am făcut să se ridice profeți dintre fiii voștri și, dintre tinerii voștri, nazirei. Oare nu este așa, fii ai lui Israél? – oracolul Domnului.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Am ridicat proroci dintre fiii voștri și nazirei dintre tinerii voștri. Nu este așa, copii ai lui Israel?”, zice Domnul.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Și am ridicat din fiii voștri proroci și dintre tinerii voștri Nazirei. Oare nu este așa, copii ai lui Israel? zice Domnul.

Gade chapit la Kopi




Amos 2:11
34 Referans Kwoze  

De când Egiptu-au părăsit Părinții voști’, necontenit, Proroci trimis-am pe-al lor drum Și le-am vorbit, până acum.


Ei spun, mereu: „Nu prorociți! Astfel de lucruri, nu vestiți, Pentru că-altminteri, nesfârșite Vor fi ocările zvârlite!”


Acei care o cârmuiau, Strălucitori se dovedeau, Căci ei mai tare-au strălucit Decât zăpada, negreșit. Ei, mult mai albi, s-au arătat, Decât e laptele vreodat’.


Proroci și preoți au venit În fața lor și au vorbit, Ca să-i audă tot soborul De căpetenii și poporul Care fusese adunat: „Omul acesta-i vinovat! De moarte-i vrednic, negreșit, Pentru că el a prorocit Contra cetății ăsteia Și-a Templului, de-asemenea. Martori la ceea ce-am spus noi, De bună seamă sunteți voi, Căci toată lumea-a auzit Cuvintele ce le-a rostit, Aicea – chiar în acest loc – Omul acesta, zis proroc!”


„De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta le-a vorbit La toți cei care se vădeau Din Anatot și cari voiau Să mă omoare, căci au spus: „În Numele Celui de Sus, Să nu cumva să prorocești, Dacă mai vrei ca să trăiești! Să faci așa precum am zis, Căci altfel, ai să fii ucis!”


O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?


Domnul a zis: „Ce au găsit? Ce a părut nelegiuit, În Mine, pentru-ai voști’ părinți? Ce au gândit ale lor minți, Atuncea când s-au depărtat De Mine și au căutat Nimicuri, până când – se știe – Nimicuri au ajuns să fie?


Domnul, atunci, i-a înștiințat – Căci tot mereu vestea le-a dat – Prin cei pe care-i trimetea, Că El, să cruțe, se gândea, Pe oamenii cari ai Lui sânt, Precum și locul Său cel sfânt.


Domnu, mereu, a tot trimis Proroci și văzători și-a zis: „Vă-ntoarceți din căile rele, Ca să urmați legile Mele. Păziți ceea ce-am poruncit Și ceea ce am rânduit. Să țineți legea ce-a fost dată Părinților voștri, odată, Prin robii Mei – prorocii – care V-au fost trimiși fără-ncetare”. Domnul i-a înștiințat, astfel, Pe Iuda și pe Israel.


Fiii prorocilor s-au dus La Elisei și-astfel i-au spus: „Locul în care locuim Aici, cu tine, îl găsim Că este prea strâmt pentru noi. Vrem ca să mergem înapoi,


Al lui Israel împărat I-a zis atunci, lui Iosafat: „Mai este, în poporul meu, Un om prin cari, pe Dumnezeu, Noi am putea să-L întrebăm. De vrei, putem să îl chemăm. Eu îl urăsc pe omu-acel, Căci doar de rău vorbește el. Nimica bun, nu-mi prorocește. Acel om, Mica, se numește Și Imla este al lui tată.” „Cheamă-l pe Mica, de îndată” – Îi zise Iosafat. „E bine Să nu vorbești așa, când vine, Căci vreau – prin el – să aflu eu, Ce ne va spune Dumnezeu.”


Prorocu-n urmă și-a luat Pânza care i-a-nfășurat Ochii. Ahab, când l-a văzut, Pe dată l-a și cunoscut Că e proroc al Domnului.


Fiii prorocilor erau, Toți, împreună și vorbeau. După porunca Domnului, Unul i-a zis, vecinului Cari lângă el era aflat: „Te rog, lovește-mă de-ndat’!” Vecinul său, însă, n-a vrut Să facă precum i-a cerut.


Dar un proroc al Domnului, În fața împăratului Lui Israel, grabnic, s-a dus Și-aste cuvinte, i le-a spus: „Vezi tu, mulțimea adunată? În a ta mână va fi dată! Vei ști atunci, că numai Eu – Cu-adevărat – sunt Dumnezeu.”


Te vei întoarce, de îndat’, Și ai să-l ungi ca împărat, Pe Iehu – pe acela care, Pe Nimși, drept părinte-l are. Apoi, cu tine să îl iei Și să îl ungi, pe Elisei. El este fiul lui Șafat Și-al său ținut este chemat Abel-Mehola. Ia-l la tine, Povățuiește-l cum e bine Și-apoi îl unge, drept proroc, Căci va rămâne-n al tău loc.


De-aceea, când a auzit Că Izabela-a poruncit Să fie șterși de pe pământ, Toți cei care proroci Îi sânt Lui Dumnezeu, a alergat Și-o sută-n grabă a luat, Dintre aceia. El i-a dus Și-apoi, la adăpost, i-a pus În două peșteri: i-a-mpărțit În două și-a adăpostit Câte cincizeci, în fiecare. Le-a adus apă și mâncare Și astfel, viața, le-a scăpat. –


În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”


Slugi, a trimis Saul apoi, Ca să-l aducă înapoi. Slugile-acelea au pornit, Însă pe drum au întâlnit Niște proroci. Cu ei, ‘l-aveau Pe Samuel, și proroceau. De-ndată Duhul Domnului, Din necuprinsul cerului, Veni peste oameni-acei Trimiși de Saul. Astfel, ei Au început să prorocească, Și-au încetat să-l urmărească


Întreg poporul Israel – De la Beer-Șeba începând Și-apoi până la Dan mergând – A cunoscut, în acest fel, Că Dumnezeu, pe Samuel, L-a așezat, proroc să-I fie.


De-aceea, un proroc, ca tine, Eu le ridic, din rândul lor. El le va spune, tuturor, Tot ce voi porunci, mereu, Pentru că-n a sa gură, Eu, Cuvântul Meu adevărat, Am să-l așez, neîncetat.


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


„Dar nu v-am poruncit noi, oare, Ca în ăst Nume, să-ncetați, Pe oameni, să-i mai învățați?! Voi, dimpotrivă – ce-ați făcut? – Ierusalimul l-ați umplut Cu-nvățături și căutați, Asupră-ne, să aruncați Sângele omului acel.”


Ei, înăuntru – mai apoi – Când îi chemară pe cei doi, Le porunciră cu strictețe, Pe nimeni să nu mai învețe În sfântul Nume-al lui Iisus.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite