Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




Amos 1:11 - Biblia în versuri 2014

11 Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei fărădelegi ale Edomului, ba chiar pentru patru, nu-Mi voi retrage mânia: pentru că l-a urmărit cu sabia pe fratele său și n-a vrut să aibă milă; pentru că s-a lăsat mereu condus de mânie și n-a vrut să renunțe deloc la furie.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Iahve vorbește din nou: «Pentru trei nedreptăți ale Edomului, ba chiar pentru patru, nu Îmi voi retrage mânia (pe care o am față de el). Voi proceda astfel împotriva lui pentru că nu a avut milă, ci și-a urmărit fratele cu sabia; și astfel s-a lăsat mereu condus de mânie, refuzând să își controleze furia.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edómului, ba pentru patru, nu voi reveni, pentru că i-a urmărit cu sabia pe frații săi, și-a înnăbușit mila, mânia lui i-a sfâșiat fără întrerupere și și-a păstrat furia pentru totdeauna.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Așa vorbește Domnul: „Pentru trei nelegiuiri ale Edomului, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărârea, pentru că a urmărit pe frații săi cu sabia, înădușindu-și mila, a dat drumul mâniei și își ținea întruna urgia.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Așa zice Domnul: Pentru trei fărădelegi ale Edomului și pentru patru nu voi întoarce pedeapsa lui; fiindcă a urmărit pe fratele său cu sabia și a lepădat toată mila și mânia lui a sfâșiat necontenit și și‐a ținut urgia în veac.

Gade chapit la Kopi




Amos 1:11
28 Referans Kwoze  

Cei din Edom, iar, au venit Și peste Iuda-au năvălit, Bătându-l și luând apoi, Din fiii săi, prinși de război.


Iar dacă întâmpla-se-va Că ar putea zice, cumva, Edomul: „Nimiciți suntem, Dar nu-i nimic, căci noi putem, Acuma iar să ne unim, Ruinele să le zidim!”, Iată ce zice-Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Zidească ei, căci nimicesc În urmă, tot ce construiesc Și în ruină-i prefac iară! Atunci, „a răutății țară”, Am să numesc Eu, țara lor, Iar ei vor fi „acel popor Pe care Domnu-i mâniat Și pe vecie-i supărat!”


Egiptul fi-va o pustie, Edomul sterp are să fie, Din pricina relelor lor Și ale silniciilor Pe care – precum am văzut – Contra lui Iuda le-au făcut, Atuncea când ei au vărsat Sângele cel nevinovat.


Doamne, de fiii cei pe care Țara Edomului îi are, Să-Ți amintești, necontenit, Căci ei atunci când s-a găsit Ierusalimu-n strâmtorare, Strigat-au toți, în gura mare: „Să-l radeți! Dărâmat să fie! Să-l radeți dar, din temelie!”


Dar care Dumnezeu, sau cine Se mai aseamănă cu Tine, Nelegiuirile iertând Și cu privirea-apoi trecând Păcatele cele pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare, Cei care sunt o rămășiță De-a moștenirii Tale viță? Iată dar că a Lui mânie Nu o să țină pe vecie, Căci o plăcere mult mai mare, Găsește El, în îndurare!


Degrabă nu te mânia Căci locuiește furia Doar în sânul nebunilor.


Să nu urăști pe Edomit, Căci îți e frate – negreșit – Nici neamul Egiptenilor, Pentru că și al tău popor, Străin, la el, a viețuit.


„Pilda lui Dumnezeu, dragi frați, Necontenit, să o urmați, Așa precum voi bine știți, Că fac copiii, prea iubiți.


Domnul din ceruri a venit Și-a cuvântat: „Eu v-am iubit! Cu toate-acestea, însă voi Mereu veniți zicând apoi: „Cum ne-ai iubit?” Dar Iacov n-are, Drept frate-al său pe Esau, oare?”– A-ntrebat Domnul. „Totuși Eu, Pe Iacov, l-am iubit mereu,


Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.


În veci, tot mânios vei sta? Cât mai lungești mânia Ta?


Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.


Ai lui Amon fii s-au unit Cu cei din neamul Moabit, Precum și cu ai lor fârtați, În muntele Seir aflați – Acolo unde n-ai lăsat, Poporul Tău, să fi intrat, Când din Egipt l-ai dezrobit Și astfel, nu i-a nimicit.


Acum vor să ne răsplătească, Venind ca să ne izgonească Din moștenirea ce ne-ai dat-o Și-n stăpânire ne-ai lăsat-o!


Dar Israel a lepădat, Cu scârbă, tot binele dat. Tocmai de-aceea-l urmărește Acela cari îl dușmănește.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite