2 Samuel 9:7 - Biblia în versuri 20147 „Apropie-te!” – l-a-ndemnat David apoi. „De bună seamă, Nu trebuie să ai vreo teamă, Pentru că te-am chemat la mine, Cu gândul de a-ți face bine, Așa precum aveam în plan, Din pricina lui Ionatan. Vreau ca să-ți fie dăruite Pământurile stăpânite, Cândva, de Saul. Vei avea – Mereu – un loc, la masa mea.” Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească7 David i-a zis: ‒ Nu te teme, căci vreau să-ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să-ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20187 David i-a zis: „Nu te speria; pentru că vreau să mă comport cu tine cu bunătate – (ca recunoștință) pentru tatăl tău numit Ionatan. Îți voi da înapoi toate terenurile care au fost ale bunicului tău – ale lui Saul – și vei mânca mereu la masa mea!” Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20207 Davíd i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți arăt îndurare datorită lui Ionatán, tatăl tău! Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău, Saul, și vei mânca permanent la masa mea”. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu7 David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ți fac bine din pricina tatălui tău Ionatan. Îți voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul, și vei mânca totdeauna la masa mea.” Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19317 Și David i‐a zis: Nu te teme. Căci îți voi arăta negreșit îndurare pentru Ionatan, tatăl tău, și‐ți voi întoarce toată țarina lui Saul, tatăl tău, și vei mânca pâine la masa mea necurmat. Gade chapit la |
Omul privi la ei: „Vă zic: Pe pace fiți și, de nimic, Să nu vă temeți – vă spun eu – Pentru că Domnul, Dumnezeu – Chiar Dumnezeul tatălui Vostru – a pus, fiecărui – În sacul său – câte-o comoară. Argintul vostru – aflați dară – Trecut-a prin mâinile mele! După ce-a spus vorbele-acele, Zâmbind, omul acel s-a dus, Pe Simeon de l-a adus.
Frații lui Iosif au văzut Că-s duși în casă. S-au temut Și astfel au gândit și-au spus: „În locu-acesta, ne-au adus, Din pricina argintului Care, la gura sacului – Data trecută – a fost pus. Da! Da! De-aceea ne-au adus. Îndată-au să se repezească Pe noi, și-au să ne înrobească. Măgari-au să ni-i ia apoi, Și se va isprăvi cu noi!”
De-acum, tu trebuie să știi Căci cu-ai tăi robii și cu-ai tăi fii, Va trebui, sprijin, să-i dați, Prin faptul că o să-i lucrați Pământul care i-a fost dat, De-acum încolo, ne-ncetat, Pentru ca, pâine – tot mereu – Să aibă-n felu-acesta. Eu Am să păstrez, de-asemenea, Un loc al său, la masa mea.” Țiba avea mai mulți feciori, Precum și robi, drept slujitori. El, cincisprezece fii, avea Și douăzeci de robi ținea.