3 „Spune-mi, mai este cineva – Dintre-ai lui Saul fii – cumva, Față de care s-arăt eu, O bunătate, tot mereu, Asemenea cu cea pe care Doar Dumnezeu numai o are?” Țiba a spus: „Din câte știu, Doar Ionatan mai are-un fiu, Și-acela este slăbănog Căci, de picioare, e olog.”
3 Regele l-a întrebat: ‒ A mai rămas cineva din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta bunătatea lui Dumnezeu? Țiba i-a zis regelui: ‒ Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.
3 Regele l-a întrebat: „Mai trăiește vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să îi pot arăta o bunătate ca cea a lui Dumnezeu?” Țiba i-a răspuns: „Da: unul dintre fiii lui Ionatan încă trăiește; dar are ambele picioare paralizate.”
3 Regele a zis: „Mai este cineva din casa lui Saul ca să arăt față de el îndurarea lui Dumnezeu?”. Țibá i-a răspuns regelui: „Mai este un fiu al lui Ionatán, care este șchiop”.
3 Împăratul a zis: „Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate ca bunătatea lui Dumnezeu?” Și Țiba a răspuns împăratului: „Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.”
3 Și împăratul a zis: Mai este cineva din casa lui Saul ca să‐i arăt îndurarea lui Dumnezeu? Și Țiba a zis împăratului: Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de amândouă picioarele.
Saul, mai mulți fii, a avut, Iar cel dintâi fecior născut Fusese Ionatan numit. Și el, un fiu, a dobândit. Băiatul cari i s-a născut, Cinci anișori doar a făcut, Când de la Izreel venise Vestea că Ionatan murise, Și Saul, de asemenea. Doica pe care o avea – Când astă vestea aflat – Luă copilul, de îndat’, Căci ea, să fugă, ar fi vrut. Băiatul, însă, a căzut – Pe când fugeau ei – după care, Olog rămase, de picioare. Acel copil nenorocit, Mefiboșet, era numit.
Și totuși, Domnul S-a lipit De-ai voști’ părinți și i-a iubit; Iar după ei, urmară-ți voi, Pe care v-a ales apoi, Dintre popoarele ce sânt Aflate azi, pe-acest pământ.
El a răspuns: „Nu am putut, Cu toate că mult aș fi vrut. Află că înșelat – mereu – Am fost, de slujitorul meu. Când ai plecat, te rog să crezi – Așa olog precum mă vezi – Am zis: „Pun șaua pe măgar, Să merg cu împăratul”, dar
„Apropie-te!” – l-a-ndemnat David apoi. „De bună seamă, Nu trebuie să ai vreo teamă, Pentru că te-am chemat la mine, Cu gândul de a-ți face bine, Așa precum aveam în plan, Din pricina lui Ionatan. Vreau ca să-ți fie dăruite Pământurile stăpânite, Cândva, de Saul. Vei avea – Mereu – un loc, la masa mea.”
Precum a dat David porunci – Doar la Ierusalim a stat Mefiboșet, la împărat, Căci era oaspetele lui, La masa împăratului. Mereu, fusese slăbănog, Căci de picioare-a fost olog.
Țiba, la tine, a venit Și doar de rău, el m-a vorbit. Să știi că împăratul meu, Ca îngerul lui Dumnezeu Întotdeauna-i pentru mine. Acum dar, fă cum crezi că-i bine.