2 Saul, un slujitor, avea. Acesta, Țiba, se numea. Slujbașii, iute-atunci, s-au dus Și-apoi pe Țiba l-au adus. „Țiba, te cheamă?” – l-a-ntrebat David, pe om, iar el, de-ndat’, Răspunse: „Da, așa îl cheamă, Pe al tău rob, de bună seamă.”
2 Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Țiba, pe care l-au chemat la David. Regele l-a întrebat: ‒ Tu ești Țiba? El a zis: ‒ Da, eu sunt, slujitorul tău.
2 Familia lui Saul avusese un slujitor care se numea Țiba. El a fost chemat la David. Regele l-a întrebat: „Tu ești Țiba?” El i-a răspuns: „Da, eu, slujitorul tău, sunt acela!”
2 Era un slujitor din casa lui Saul și numele lui era Țibá. L-au chemat la Davíd. Regele i-a zis: „Tu ești Țibá?”, iar el răspuns: „Sunt eu, slujitorul tău!”.
O mie de bărbați veneau – Din Beniamin – și-l însoțeau. Cu el, și Țiba s-a aflat – Cel ce fusese așezat, De către David, drept mai mare, Asupra casei cea pa care O avea Saul. El venea, Cu toți feciorii ce-i avea, Căci cinsprezece fii avuse. Pe ai săi robi, îi mai aduse. Aceștia, douăzeci, erau Și cu stăpânul lor mergeau. Întreg alaiul a trecut Peste Iordan și l-au văzut,
Stăpânu-atuncea, i-a lăsat – Lui Iosif – tot ce-a câștigat, Ca el, de toate, să-ngrijească, Precum va ști și-o să voiască. Acum, o grijă mai avea: Doar să mănânce și să bea. Iosif era frumos la stat, Plăcut la chip și la purtat.
Celui mai vechi al său argat – Rob, mai bătrân, la el aflat, Peste avere-i păzitor, Fiind de ea răspunzător – Avram i-a spus, când l-a chemat: „Timpul mi s-a apropiat, Și voi muri curând. Aș vrea, Mâna să-ți pui, sub coapsa mea,
Tocmai atunci, pe împărat, Că într-o luntre, s-a urcat. Șimei fugi-naintea lui, Și-n fața împăratului, Jos, la pământ, s-a aruncat Cu toți ai săi, și s-a-nchinat.