2 Samuel 8:2 - Biblia în versuri 20142 Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească2 Apoi i-a învins și pe moabiți. Pe aceștia i-a culcat la pământ și i-a măsurat cu o funie. Cei cuprinși în două lungimi de funie erau omorâți, iar cei cuprinși în a treia lungime erau lăsați în viață. Moabiții au devenit slujitorii lui David, plătindu-i tribut. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20182 Apoi i-a învins și pe moabiți. Pe aceștia i-a culcat la pământ și i-a măsurat cu o funie. Cei care se încadrau la măsura de două lungimi de frânghie, erau omorâți; iar aceia care se încadrau în a treia lungime de frânghie, erau lăsați să trăiască. Moabiții i-au fost subordonați lui David și i-au plătit o taxă obligatorie. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20202 L-a lovit pe Moáb, i-a culcat la pământ și i-a măsurat cu frânghia: a măsurat două frânghii pentru a-i omorî și o frânghie întreagă pentru a-i lăsa în viață. Cei din Moáb au ajuns sclavii lui Davíd și i-au adus daruri. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu2 A bătut pe moabiți și i-a măsurat cu o frânghie, punându-i să se culce la pământ; a măsurat două frânghii ca să-i omoare și o frânghie plină ca să-i lase vii. Și moabiții au fost supuși lui David și i-au plătit un bir. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19312 Și a bătut pe Moab și i‐a măsurat cu frânghia, punându‐i să se culce pe pământ. Și a măsurat două frânghii pentru omorât și o frânghie plină pentru trăit. Și moabiții au ajuns robii lui David și i‐au adus daruri. Gade chapit la |
Nu-l ascultați pe Ezechia, Ci voi să ascultați solia Celui care e așezat Peste Asiria-mpărat: „Pentru voi toți, este mai bine, Să încheiați pace, cu mine. Supuși, dacă o să-mi fiți mie, Mânca-veți din a voastră vie Și din smochinul ce-l aveți. Apă, voi veți putea să beți, Din puțul vostru, până când –
Uciși au fost, cu mic, cu mare, Locuitorii cei pe care, Cetatea Raba i-a avut. Prin ferăstraie i-a trecut, Prin grape și topoare care, Din fier, fusese fiecare, Și-apoi cu toți au fost luați Și în cuptoare aruncați. În felu-acesta s-a făcut Cetăților ce le-a avut Poporul Amoniților. David, în fruntea oștilor, Către Ierusalim apoi, Luat-a drumul, înapoi.
David, de-acolo, a plecat, La Mițpe și s-a așezat În al Moabului ținut. La cel pe care l-a avut Moabu-atuncea împărat, David s-a dus și l-a rugat: „Un lucru vreau să te rog eu: Lasă-l – la voi – pe tatăl meu, Să vină-n țară ca să stea Și-asemenea, pe mama mea. Te rog să-i lași să stea la voi, Până când eu voi ști apoi, Ce vrea să facă Dumnezeu, Cu mine și cu neamul meu.”
Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.