7 Dar Dumnezeu, când l-a zărit, S-a mâniat și l-a lovit Pe Uza, pentru-al său păcat. Îndată, jos, el a picat – Lângă chivotul Domnului – Și a murit în fața lui.
7 Atunci s-a declanșat mânia lui Iahve împotriva lui Uza; și Dumnezeu l-a lovit acolo pentru că se atinsese de Cufăr. Uza a murit acolo, lângă Cufărul lui Dumnezeu.
Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.
Pentru că nu ați fost și voi Întâia dată, lângă noi, Aflați că Domnul ne-a lovit, Fiindcă am nesocotit Legea, și nu L-am căutat Așa precum ne-a învățat.”
Domnul, pe loc, S-a mâniat Și-atuncea l-a ucis de-ndat’, Căci, să atingă, a voit, Chivotul. Astfel, a murit Uza, în fața Domnului, Din cauza chivotului.
Sfârșind lucrul, a glăsuit: „Chivotu-acesta, negreșit, De-acum va trebui purtat Doar de Leviți, neîncetat, Căci Domnul i-a ales să fie, În slujba Lui, pentru vecie.”
După ce au ca să sfârșească, Aron și-ai lui fii să-nvelească Locașul sfânt al cortului Și-uneltele ce-s ale lui, Vor trebui a fi chemați Să vină-ai lui Chehat bărbați, Căci lor le sunt încredințate Acestea, spre a fi purtate. Să nu se-atingă – țineți minte! – Cumva, de lucrurile sfinte, Să nu se-ntâmple, bunăoară, Ca atingându-le, să moară. Aceste lucruri sunt lăsate – Din cort – pentru a fi cărate, De cei care s-au numărat Printre feciorii lui Chehat.
Văzând ceea ce s-a-ntâmplat, David, adânc, s-a întristat Căci Dumnezeu l-a pedepsit, Pe Uza, care a murit Rupt în bucăți, în locu-acel. „Pereț-Uza”, atuncea, el, Drept nume, locului, i-a pus, Sau „Ruperea lui Uza”, spus.
De câte ori cortul Meu pleacă, Leviții au să îl desfacă; Iar când acesta e oprit, La loc, ei îl vor fi-ntocmit. Străinul care-a cutezat – Cumva – de s-a apropiat De cort, să fie pedepsit: Cu moartea, fi-va el, lovit.