Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 David, în cetățuia lui, S-a așezat, a întărit-o Cu ziduri și a-mprejmuit-o. Ea-i cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are. „Milo”, cetății, i s-a spus, Și „Cetățuie”, e tradus.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

9 David s-a stabilit în fortăreață și a numit-o „Cetatea lui David“. David a reconstruit cetatea de jur împrejur, dinspre Milo înspre interior.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 David s-a stabilit în fortăreață și a numit-o „Orașul lui David”. Apoi el a reconstruit orașul și l-a fortificat începând cu Milo până la partea de interior.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Davíd a locuit în fortăreață și a numit-o „cetatea lui Davíd”. A făcut construcții de jur împrejur, de la Mílo spre interior.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 David s-a așezat în cetățuie, pe care a numit-o cetatea lui David. A făcut întărituri de jur împrejur, în afară și înăuntrul lui Milo (Cetățuie).

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Și David a locuit în întăritură și a numit‐o cetatea lui David. Și David a zidit de jur‐împrejur de la Milo și înăuntru.

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 5:9
16 Referans Kwoze  

Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit Și-astfel, la Milo, a venit.


Iată dar cum s-au potrivit Acele lucruri ce-au privit Pe oamenii ce-au fost găsiți De Solomon, și folosiți – Pentru corvoadă – când zidise Casa pe care-o dăruise Lui Dumnezeu, casa pe care – În Milo – împăratu-o are, Precum și zidul ridicat, Cu care a împresurat Ierusalimul – la-nceput – Apoi cel care s-a făcut În jurul Meghidoului, Urmat de al Hațorului, Precum și zidul ridicat Spre-a fi Ghezerul apărat.


Se-mbărbătase Ezechia Și-asemeni toată-mpărăția. De-ndată, el a înălțat Zidul care a fost stricat, Până la turnuri. A-ntărit Milo, în care-a pregătit Scuturi și arme. Mai apoi,


Iată dar, cum s-a întâmplat Când el, mâna și-a ridicat Față de Solomon: era Vremea când Solomon lucra La Milo, și se închideau Spărturile care erau Chiar la cetatea ridicată De către David, al său tată.


David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are.


El, cetățuia, a-ntărit-o: Cu ziduri a împrejmuit-o, Cari, de la Milo, începeau Și-n jurul ei se întindeau. Cealaltă parte de cetate, Avea spărturi, cari, reparate, Sunt de Ioab. Precum se știe,


De nu, un foc, atunci, să iasă, De la Abimelec din casă, Să-i mistuie pe cei ce sânt Pe al Sihemului pământ, Precum și pe toți cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are! Apoi, de la cei care sânt Pe ai Sihemului pământ – Precum și de la cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are – Să izbucnească un alt foc Și pe Abimelec, pe loc, Să-l mistuiască, negreșit!”


Toată-a Sihemului suflare Și cei pe care Milo-i are În a lui casă au venit Și la stejarul cel sădit Lângă Sihem, l-au așezat Pe-Abimelec, ca împărat.


David, când spre Sion, s-a dus, Către ai săi, astfel, a spus: „Atuncea când noi ne vom bate Cu Iebusiții din cetate, Pe orbi și șchiopi să îi luați Și în canal să-i aruncați!”… – Din ziua ‘ceea, se și spune: „Orbul și șchiopul nu vor pune Picioru-n casa Domnului.”


Slujbașii săi au uneltit În contra lui. S-au răsculat Și pe Ioas l-au atacat În casa care-a fost chemată Drept Milo, și este aflată La Sila, lângă dealul care Pogoară într-o pantă mare.


Ierusalime, ești zidit Dintr-o bucată și-ntărit Ca și o falnică cetate,


O, vai este de Ariel! (Leul lui Dumnezeu e el.) Cetatea-n care s-a oprit David, atunci când a trăit! „An după an adăugați, Iar sărbătorilor le dați Putință-n cursul vremilor Să-și facă dar, ocolul lor.


N-a vrut ca, în cetatea lui, Să ia chivotul Domnului, Și astfel, el l-a dus la Gat. Obed-Edom, era chemat Omul cel care a primit Chivotul și l-a găzduit.


Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise.


Acela care l-a lovit Fusese Iozacar numit, Și e feciorul lui Șimeat. De el, s-a mai alăturat Și Iozabad, acela care, Drept tată, pe Șomer, îl are. În felu-acesta a murit Ioas, de slujitori, lovit. Apoi, a fost adăugat Părinților săi și-ngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Însă, Ioas, un fiu, avea, Cari se chema Amația. În locul său, el a venit Și peste Iuda a domnit.


Apoi, Șalun – acela care Fusese-n Mițpa cel mai mare – A dres „poarta izvorului” Și-a prins-o-n brâul zidului. Șalun era acela care, Părinte, pe Col-Hoze-l are. Șalun, când poarta a sfârșit-o, Cu scânduri a acoperit-o Și ușile apoi i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi, pe ușile acele A așezat zăvoare grele. A mai făcut, de-asemenea, Zidul pe care îl avea Iazul Siloe. Brâul lui, Grădina împăratului, O mărginea continuând Să se întindă, ajungând Până la treptele aflate Lângă ieșirea din cetate.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite