Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 Casa lui David a-nfruntat, Casa lui Saul, ne-ncetat. Războiul celor două case, Un timp îndelungat durase. Casa lui David se-ntărea, Iar a lui Saul, doar slăbea.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

1 Războiul dintre Casa lui Saul și Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Războiul dintre urmașii lui Saul și cei ai lui David a durat mult timp. David devenea o forță din ce în ce mai mare, în timp ce familia lui Saul își perdea influența.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui Davíd. Davíd devenea tot mai puternic, iar Saul devenea tot mai slab.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost lung războiul între casa lui Saul și casa lui David. Și David se întărea tot mai mult, iar casa lui Saul slăbea tot mai mult.

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 3:1
26 Referans Kwoze  

Atâta timp cât a trăit, O luptă duse Roboam, În contra lui Ieroboam.


Astfel, vechea ta propășire, Cu mult mai mică va să fie, Decât acea care-o să vie.”


Luptele care s-au purtat În acea zi, s-au arătat Aprige-a fi. În acest fel, Oștirile lui Israel – Cari au avut, în fruntea lor, Pe Abner, drept conducător – Bătute-au fost, de cei pe care, David, drept slujitori, îi are.


Războiul ce-l avem de dat, Acuma nu mai e purtat În contra cărnii trupului – Sau împotriva sângelui – Ci a conducătorilor, Apoi și a domniilor Și-a stăpânirilor pe care, Bezna, în acest veac, le are, Precum și a duhurilor Ce-s ale răutăților Și în locuri cerești doar, stau.


Merg, din putere în putere, Oameni-acești, iar când se cere, Vor sta în fața Domnului, Pe muntele Sionului.


Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.


Pentru că firea pământească, Mereu, are ca să poftească, Doar împotriva Duhului; Iar Duhu-apoi – la rândul Lui – O să poftească, dragii mei, Mereu, doar împotriva ei – Căci ele-s două lucruri care, Potrivnice sunt, fiecare. Așa că voi n-o să puteți Să faceți tot ceea ce vreți.


Haman i-a spus nevestei sale – Lui Zereș – ce a pus la cale Ahașveroș. A povestit Prietenilor ce-a pățit. Atuncea, ai săi înțelepți – Și Zereș – cum că sunt deștepți, În fața lui au dovedit, Prin felu-n care au vorbit: „Ascultă, dacă Mardoheu E precum spui – din neam Iudeu – Nimic nu poți să-i faci. Chiar azi Ai început ca să decazi În fața lui. Ia seama bine, Nu vei putea, piept, de-ai mai ține.”


Baeșa a purtat și el, Cu împăratul Asa-apoi – Cât a trăit – un lung război.


Asa, războaie, a purtat, Cu-al lui Israel împărat Care Baeșa s-a numit.


De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”


Apoi, precum mi-a poruncit, M-am dus, în grabă, și-am zărit Că, un cal alb s-a arătat. Cel care l-a încălecat, Avea un arc, asupra lui. În urmă, călărețului, I s-a adus și o cunună, Ce trebuia ca să și-o pună, Pe cap. Apoi, el a pornit, Să biruiască, negreșit.


Ioab, în urmă, s-a sculat Și-apoi din trâmbiță-a sunat. Atunci, poporul s-a oprit Și nimeni n-a mai urmărit Pe oamenii din Israel, Iar lupta s-a sfârșit astfel.


David se întărea mereu, Iar al oștirii Dumnezeu, Neîncetat, îl însoțea, În tot ceea ce el făcea.


Al meu popor, fără-ncetare, Neînțelegeri multe are, Însă Tu – Dumnezeul meu – Din ele, m-ai scăpat, mereu. Cârmuitor, tu m-ai păstrat Și-s peste neamuri așezat. Supus, Tu Doamne ai făcut, Să-mi fie-un neam necunoscut.


David a început să fie, Apoi, din ce în ce mai mare, Iar brațul cel puternic, tare, Al Domnului oștirilor, I-a fost, mereu, în ajutor.


Avea putere Mardoheu, La împărat, și-astfel, mereu, Faima-i spori și cunoscut Ajunse-n orișice ținut.


Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am


Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.


În timpu-n care se purtase Lupta-ntre cele două case, Abner – prin tot ce a făcut – A arătat că a ținut Cu a lui Saul casă. El, Sprijin, i-a fost, în acest fel, Prin firea sa cutezătoare.


Iată-i pe cei ce i-a avut David, drept fii, și s-au născut Pe când era el la Hebron: Primul a fost chemat Amnon. Cât despre-a lui măicuță, iată, Ahinoam era chemată Și se trăgea din Izreel. Al doilea fiu e Daniel. A lui măicuță se numea Abigail și se trăgea Din al Carmelului ținut.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite