22 Aravna zise: „Cum dorești! Ia aria, să pregătești, Jertfe, lui Dumnezeu. De vrei, Îi dau, drept jertfe, boii mei. Uneltele, carele mele, Lemne de foc să-ți fie ele.”
22 Aravna i-a zis lui David: ‒ Să ia stăpânul meu, regele, și să ofere ca jertfă ceea ce crede că este bine. Iată, boii vor fi pentru arderea-de-tot, iar uneltele de treierat și jugurile boilor vor fi pentru lemne.
22 Aravna, i-a zis lui David: „Stăpânul meu – regele – poate să își aducă animale și să le sacrifice așa cum dorește. Aici sunt și boii care vor fi arși integral; iar uneltele de treierat și jugul pot fi folosite ca lemne.
22 Arávna i-a zis lui Davíd: „Să ia domnul meu, regele, ceea ce este bun în ochii lui! Iată boii pentru arderea de tot, uneltele de treierat și jugurile boilor în loc de lemne!
22 Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne.”
22 Și Aravna a zis lui David: S‐o ia domnul meu, împăratul, și să jertfească ce este bine în ochii lui. Iată boii vor fi pentru arderea de tot și uneltele de treierat și jugurile boilor în loc de lemne.
În urmă, ei s-au despărțit, Iar Elisei plecă grăbit, Să-și ia perechea sa de boi, Pe care i-a adus apoi, Drept jertfă. El a mai luat Uneltele pentru arat Și-a folosit lemnul din ele, Spre-a fierbe jertfele acele. Pe urmă, carnea jertfelor, A dat-o lucrătorilor. Când a sfârșit, el a plecat Și pe Ilie l-a urmat.
Iar caru-n urmă s-a oprit La locul ce era chemat „Câmpul lui Iosua”, aflat Chiar la Bet-Șemeș, loc în care Este o piatră foarte mare. Oamenii-au mers și au luat Carul și-apoi au despicat Lemnele ce-l alcătuiau. Vacile care îl trăgeau, Au fost aduse Domnului, Drept jertfă, înaintea Lui.
David se-apropie de el Și îi vorbi, în acest fel: „Aicea – Domnului Ceresc – Vreau, un altar, să Îi zidesc. Îmi vinde dar, aria asta, Să pot opri, astfel, năpasta.”
„Acel ogor pe care-l am – Pe care-i peștera aflată – Ți-l dăruiesc, acuma. Iată, Nu trebuie să mi-l plătești – Ți-l dau, ca să îl folosești!” Efron așa a glăsuit, Și toți ai săi l-au auzit.
Pe vârful stâncii să zidești Un nou altar, al Domnului. Ai să jertfești, pe piatra lui, Al doilea taur, să-l socot A fi drept ardere de tot. Să-l arzi cu lemnul adunat Din stâlpul ce va fi tăiat.”