Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 23:7 - Biblia în versuri 2014

7 Cei ce-i ating se înarmează Cu-un fier, sau poate-i cercetează Doar cu mânerul suliței. Apoi, cu toții, strânși sunt ei, Aduși într-un anume loc, În care, fi-vor arși, în foc.”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

7 Oricine îi atinge folosește o unealtă de fier sau mânerul unei sulițe și-i arde pe loc“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Oricine îi atinge, folosește o unealtă de fier sau mânerul unei lance; și îi arde imediat!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Cine se atinge de ei se înarmează cu un [obiect] de fier sau cu coada unei sulițe și-i arde în foc pe loc”.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 cine se atinge de ei se înarmează cu un fier sau cu mânerul unei sulițe și-i arde în foc pe loc.”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și omul care se atinge de ei se înarmează cu fier și cu mâner de suliță și vor fi arși de tot cu foc pe loc.

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 23:7
14 Referans Kwoze  

Dar dacă el va da mereu – Udat fiind – doar mărăcini – Pe-ntinsul său – sau numai spini, Are să fie lepădat, Pentru că este blestemat, Și va ajunge acel loc, În urmă, să i se dea foc.


Atuncea, se va fi ivit Cel care e Nelegiuit, Iar Domnul nost’, Hristos Iisus, Venit din înălțimi, de sus, Are ca să îi iasă-n cale Și, cu suflarea gurii Sale, Pe loc, are să-l nimicească Și, astfel, o să-l prăpădească, De-ndată, la a Sa venire.


În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,


Cel cari, din Mine, a plecat, Afară fi-va aruncat, Ca o mlădiță oarecare, Bună de foc, neroditoare. Aste mlădițes-s adunate Și pradă focului sunt date.


Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”


Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”


Și-n flăcări, fi-vor aruncați. E plânsul, în acel cuptor, Și cu scrâșnirea dinților.


Iată, nu am nici o mânie, Dar dacă voi găsi în vie, Printre butuci, tufe de spini Sau de afla-voi mărăcini, Lupta-voi împotriva lor Și pradă-i dau flăcărilor.


Vor crește dar, alăturea, Până la seceriș. Atunci, La lucrători, le dau porunci: „Întâi, neghină s-adunați. În snopi, doresc, să o legați, Pentru că-n foc o aruncăm; Iar grâul o să-l adunăm – Un bob, nu vom pierde, măcar – Și-l punem în al meu grânar.”


Ale pământului popoare Vor fi ca și niște cuptoare De var, ca niște spini tăiați Care în foc sunt aruncați.”


Tu, fiu al omului, n-ai teamă! Nu le lua vorbele-n seamă Și nici să nu te înspăimânte, Atuncea, ale lor cuvânt, Chiar dacă ei sunt mărăcini Sau sunt ca tufele de spini Pe lângă tine, și chiar dacă Sunt niște scorpii ce te-atacă. Totuși, tu nu-i lua în seamă! De-ale lor vorbe, să n-ai teamă! De-asemenea, de fața lor, Să nu te-areți tu, temător, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită.


Ale lor neamuri, câte sânt, Șterse vor fi de pe pământ Și va pieri sămânța lor, Din mijlocul oamenilor.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite