Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 22:44 - Biblia în versuri 2014

44 Al meu popor, fără-ncetare, Neînțelegeri multe are, Însă Tu – Dumnezeul meu – Din ele, m-ai scăpat, mereu. Cârmuitor, tu m-ai păstrat Și-s peste neamuri așezat. Supus, Tu Doamne ai făcut, Să-mi fie-un neam necunoscut.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

44 Tu mă scapi de învinuirile poporului meu; mă păstrezi căpetenie a națiunilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

44 Tu mă scapi de acuzațiile poporului meu; mă păstrezi în funcția de conducător al celorlalte națiuni. Îmi slujește un popor pe care nu îl cunosc.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

44 Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului, m-ai păstrat în fruntea neamurilor. Un popor pe care nu-l cunoșteam a ajuns să mă slujească.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

44 Mă scapi din neînțelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

44 Tu m‐ai scăpat din certurile poporului meu. Tu m‐ai păstrat să fiu capul neamurilor. Un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji.

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 22:44
26 Referans Kwoze  

Iată – într-adevăr – apoi, La Mine, neamuri, chema-voi, Pe care nu le-ai cunoscut, De care – știre – n-ai avut. Popoare, voi chema apoi, Care nu vă cunosc pe voi. La tine, alerga-vor ele, Pentru că neamurile-acele Veni-vor, pentru Dumnezeu, Pentru Cel cari ți-e Domn, mereu. Ele-au să vine pentru Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel, Pentru Cel care Se vădește, Pe tine, că te proslăvește.”


Casa lui David a-nfruntat, Casa lui Saul, ne-ncetat. Războiul celor două case, Un timp îndelungat durase. Casa lui David se-ntărea, Iar a lui Saul, doar slăbea.


Prin felu-n care s-a purtat, David, pe loc, a înmuiat Inima-ntregului popor Aflat în Iuda. Tuturor – Atunci – de David, le-au plăcut Și, prin solie, i-au cerut: „Întoarce-te iarăși, la noi. Cu toți ai tăi, vino-napoi.”


În semințiile pe care, Neamul lui Israel le are, Întreg poporul s-a certat: „Iată, al nostru împărat” – Oameni-au zis – „ne-a izbăvit De toți cei ce ne-au prigonit. Pe Filisteni, el i-a bătut Și ne-a scăpat. Toți am văzut Că ne-a ferit de orice rău. Și-acuma, pentru fiul său – Pentru-Absalom – a trebuit, Din țară, ca să fi fugit.


Domul va face, „cap”, să fii Și nicidecum „coadă”, să știi! Întotdeauna, numai sus, Tu vei ajunge a fi pus, Iar jos, nu vei fi pus, defel, Dacă vei asculta de El Și dacă ai să împlinești Poruncile ce le primești,


Din trâmbița ce o avea, Când îngerul al șaptelea A răsunat, am auzit, Glasuri, în cer, care-au rostit: „Împărăția lumii, iată, Acuma chiar, a fost luată, Trecând în mâna Domnului, Precum și a Hristosului Cari este-al Său. În acest fel, În veci, va-mpărăți doar El.”


Isaia tot așa a zis Și-n prorocia lui a scris: „În vremile ce au să vină, Din Iese, crește-o Rădăcină, Ca peste Neamuri să domnească, Iar ele să nădăjduiască În al Său Nume, tot mereu.”


Precum a zis Osea, mereu: „Am să numesc, „popor al Meu”, Un alt popor, iar „prea iubită” O alta Îmi va fi numită.”


Am s-o sădesc, în timpu-acel, Pe Lo-Ruhama-n astă țară Și îndurare-i arăt iară. Lui Lo-Ami, am să-i zic Eu: „Iată, tu ești poporul Meu!”, Iar el, să Îmi răspundă, are: „Ești Dumnezeul meu, Cel mare!”


Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.


„Gata ca să răspund eram Și să M-arăt, Mă pregăteam, Celor cari nu M-au întrebat Și care nu M-au căutat. „Iată-Mă! Iată-Mă!” – spuneam, Mergând ‘naintea unui neam Cari nu știa cine sunt Eu Și nu chema Numele Meu.


Un neam sau o împărăție, Dacă n-au să-ți slujească ție, Cu moartea fi-vor pedepsite Și au să fie nimicite.


Face dreptate-ntre popoare Și trupuri care moarte sânt Zac risipite, pe pământ.


Din ne-nțelegerile care, Mereu, poporul meu le are, Tu ești Acela care poți, Întotdeauna, să mă scoți. Mă pui în fruntea tuturor, Al neamurilor domnitor. Un neam pe cari nu-l cunoșteam, Acuma drept supus îl am


Tu cere-Mi doar, și-Ți dăruiesc, Azi, neamurile moștenire, Și-ntreg pământul, Eu voiesc, Să-Ți fie dat în stăpânire.


Ea a vorbit poporului – Care-n cetate locuia – Cu-nțelepciunea ce-o avea Și astfel, l-a înduplecat. Capul lui Șeba l-au tăiat Și pe deasupra zidului, L-a aruncat poporului Care cetatea-a-mpresurat. Ioab, atunci, a ridicat Împresurarea și-a pornit, Către Ierusalim, grăbit, Iar cei care erau cu el, Acasă s-au întors, astfel.


Tot Israelul a trimis, Soli, la Hebron, care i-au zis Lui David: „Uită-te la noi Și ai să înțelegi apoi, Că os, din osul tău, suntem, Carne din carnea ta, și-avem Același sânge. Bunăoară,


Printre popoare, l-am pus Eu, Martor să-Mi fie, tot mereu, Și cap și-apoi stăpânitor Al tuturor popoarelor.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite