2 Samuel 21:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ Ișbi-Benob, când l-a zărit, În grabă s-a apropiat Și să-l ucidă a-ncercat. De neam, fusese Filistean Și se vădea viteaz oștean. Ișbi-Benob e-acela care, Pe Rafa, drept părinte-l are. O suliță, el mânuia. Trei sute sicli cântărea, Fiind făcută din aramă. O sabie – de bună seamă – La cingătoare, mai avea Cari a fi nouă se vădea.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁶ Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu vârful de bronz în greutate de trei sute de șecheli și care avea o sabie nouă, și-a pus în gând să-l omoare pe David.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Ișbi-Benob – unul dintre urmașii lui Rafa – care avea o lance cu un vârf de bronz cu greutatea de trei sute de șecheli – și care era echipat cu o sabie nouă – intenționa să îl omoare pe David.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Ișbí-Benób, care era dintre fiii lui Rafá – greutatea suliței lui era de trei sute de măsuri de bronz și era încins cu o sabie nouă – și-a zis să-l lovească pe Davíd.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ Și Ișbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit să omoare pe David; avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă și era încins cu o sabie nouă.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ Și Ișbi‐Benob, care era din copiii lui Rafa, (greutatea suliței lui era de trei sute de greutăți de aramă și el era încins cu o sabie nouă), s‐a gândit să lovească pe David.

2 Samuel 21:16 Referans Kwoze

2 Samuel 21:20

O bătălie s-a mai dat, Care avut-a loc, la Gat. Oștirile de Filisteni, Un om aveau printre oșteni, Cari o statură mare-avea. La mâini – și-apoi asemenea Și la picioare – s-a văzut Că mule degete-a avut. La mâini avea – la fiecare – Tot câte șase; la picioare, Tot șase degete avuse, Căci în ăst fel, el se născuse. Se știe dar, că numărate, Sunt douăzeci și patru, toate. De neam, din Rafa, era el,

2 Samuel 21:18

După aceea, a urmat O luptă cari, la Gob, s-a dat, Iar Sibecai l-a doborât Pe Saf și-apoi l-a omorât. Saf era Filisteanul care, Pe Rafa, drept părinte-l are, Iar Sibecai s-a potrivit, De neam, să fie Hușatit.

2 Samuel 21:22

Ăști patru oameni se vădeau Că ai lui Rafa fii erau Și că, în Gat, au fost născuți. Când Filisteni-au fost bătuți De Israel, acești feciori – De ai lui David slujitori – Au fost înfrânți și, negreșit, Toți patru, astfel, au pierit.

2 Samuel 5:18

În valea, Refaim, chemată, S-a răspândit oștirea toată, A neamului de Filisteni.

Deuteronom 9:2

Acum, stăpân, tu ai să fii, Peste ai lui Anac copii. Ei sunt un neam deosebit, Foarte înalți, și-ai auzit Ce spune lumea despre ei: „Sunt foarte mari oameni-acei. Ei sunt ai lui Anac popor. Cine se-mpotrivește lor?!”

Deuteronom 3:11

(Doar Og, cel care-nscăunat Fosta-n Basan, ca împărat, A mai rămas, dintr-un popor – Din cel al Refaimiților. Patul pe care l-a avut Acesta, e, din fier, făcut Și-acum, la Raba, se găsește – Cetate-n care stăpânește Poporul lui Amon. Socoți, Lungimea lui, la nouă coți, Iar patru e lățimea lui, Și-i după cotul omului.)”

Deuteronom 2:21

Ei erau mulți, iar ca statură, Înalți au fost – cam de-o măsură Cu neamul Anachimilor. Din fața Amoniților, Domnul, pe toți, i-a nimicit, Iar ei – în urmă – au venit Și au șezut în locul lor, Unde-i și azi acel popor.

Deuteronom 2:10

(Mai înainte-aici erau Alți oameni care locuiau În număr mare; ca statură, Înalți au fost, cam de-o măsură Cu cei ce fost-au Anachimii; Oameni-acei erau Emimii

Deuteronom 1:28

Atunci, de ce să ne suim? Cu ei, ca să ne războim? Dar frații noștri ne-au muiat Inima, când au cuvântat: „Poporul țării – ca măsură – Este mai mare, la statură. Cetățile ce le-a durat, Până la cer, s-au înălțat. Între ai ei locuitori, Sunt și ai lui Anac feciori.”

Geneza 14:5

Dar în anul al paișpelea, Chedorlaomer mai avea Mulți împărați. El a pornit Și, pe Refaimi, el i-a zdrobit La Așterot-Carnaim; la Ham, Și-apoi la Șave-Chiriataim, El îi înfrânse pe Zuzimi Și întreg neamul de Emimi.

Geneza 6:4

În acea vreme, se aflau, Pe lume, uriași. Erau… Câți – nu ne spune Biblia – dar Un lucru se desprinde clar: Erau; și s-au perpetuat Și după ce și-au fost luat, Ai Domnului fii, de neveste, Din pământence, iar aceste, Cu mulți copii, i-au dăruit. Din uriași, s-au zămislit Vitejii ce-au făcut din nume, În vremurile vechi, renume.

Numeri 13:22

Prin miazăzi, ei s-au suit, Iar în Hebron, când au sosit, Pe Ahiman și pe Șeșai Și-asemenea și pa Talmai – Cari toți fii, lui Anc, îi sânt – Ei i-au zărit, pe-acel pământ. De șapte ani era zidit Hebronul, când s-a construit Cetatea care se numea Țoan și care se găsea În al Egiptului ținut.

Numeri 13:28

Poporul care locuiește În țară, însă, se vădește A fi puternic. Toți sunt tari, Iar ale lor cetăți sunt mari Și-s întărite. Iată, noi, Pe-ai lui Anac feciori apoi, În acea țară i-am găsit.

Iosua 15:14

Caleb, din partea căpătată, I-a alungat apoi, de-ndată, Pe fiii lui Anac, căci ei Acolo-n număr erau trei. Primul fecior era Șeșai, Urmat de-Ahiman și Talmai.

Deuteronom 2:11

Și au trecut drept Refaimiți, Cum și-Anachimi-au fost numiți; Doar Moabiții îi numeau Emimi, când despre ei, vorbeau.

Iosua 11:22

Din neamul Anachimilor, Mai locuiau cei ce-au scăpat, La Gaza, la Asdod și Gat.

1 Samuel 17:7

O suliță, el a avut, Cu coada ca un sul țesut, Iar fierul ce era în ea, La șase sute sicli-avea. De-un scut era el apărat, Și-n fața lui era purtat De-un om cari sarcină-a avut Doar ca să poarte al său scut.