2 Samuel 20:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹ S-a întâmplat că se afla acolo un om de nimic, pe nume Șeba, fiul lui Bicri, un beniamit. Acesta a sunat din trâmbiță și a zis: „Noi nu avem nicio parte de moștenire în David; n-avem nicio moștenire în fiul lui Ișai. Întoarce-te la corturile tale, Israel!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Exista acolo și un om păcătos care se numea Șeba – fiul lui Bicri – din tribul lui Beniamin. Acela a sunat din corn și a zis: „Noi nu avem nimic în comun cu David și nicio moștenire împreună cu fiul lui Ișai. Israel, mergi la corturile tale!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Acolo era un om de nimic al cărui nume era Șéba, fiul lui Bicrí din Beniamín. El a sunat din trâmbiță și a zis: „Noi n-avem nicio parte cu Davíd, nicio moștenire cu fiul lui Iése! Fiecare la cortul său, Israél!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Acolo era un om de nimic, numit Șeba, fiul lui Bicri, Beniamitul. El a sunat din trâmbiță și a zis: „Noi n-avem nicio parte cu David, nicio moștenire cu fiul lui Isai! Fiecare la cortul său, Israele!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și a fost așa: era acolo un om al lui Belial al cărui nume era Șeba, fiul lui Bicri, un Beniamit. Și el a suflat în trâmbiță și a zis: Noi n‐avem nici o parte în David și nici o moștenire în fiul lui Isai! Fiecare om la corturile sale, Israele!

2 Samuel 20:1 Referans Kwoze

1 Regi 12:16

Poporul a băgat de seamă Precum că nu e ascultat De către noul împărat, Și astfel a răspuns, apoi: „Ce parte, oare, avem noi, Cu David – cu acela care Părinte, pe Isai, îl are? Nu moștenim nimic, cu el! La corturi, meargă Israel! David să-și vadă de-a lui casă, Iar tu, în pace-acum, ne lasă!” Astfel, poporul a plecat Și pe la corturi s-a-nturnat.

2 Cronici 10:16

Poporul a băgat de seamă, Precum că nu e ascultat De către noul împărat Și astfel a răspuns apoi: „Ce parte, oare, avem noi, Cu David – cu acela care, Părinte, pe Isai, îl are? Nu moștenim, nimic, cu el! La corturi, meargă Israel! David să-și vadă de-a lui casă, Iar tu, în pace-acum, ne lasă!” Astfel, poporul a plecat Și pe la corturi s-a-nturnat.

Deuteronom 13:13

Cum că, din ele, au ieșit Oameni ce-s răi și-au amăgit Pe cei care în ele-au stat Spunându-le: „Haidem, de-ndat’, Alți dumnezei să ne găsim Și pe aceia să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –

Luca 19:27

Cât despre toți vrăjmașii mei, Care n-au vrut, ca peste ei, Să-mpărățesc, să îi luați Și-n fața mea, să îi tăiați!”

Luca 19:14

Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”

Proverbe 26:21

Cărbunele, jar, o să dea, Iar lemnul, foc; asemenea, Omul gâlcevitor aprinde, Cu vorba-i, cearta și o-ntinde.

Proverbe 25:8

La ceartă, să nu te grăbești, Ca la sfârșit să te trezești Că nu mai știi ce să te faci Și nevoit să fii să taci, Când are să se repezească Aproapele-ți să te-ocărască.

Psalmi 34:19

Nenorociri multe-au să vie Și-au să lovească, cu furie, În omul cel neprihănit, Dar Dumnezeu – necontenit – Veghează și îl izbăvește,

Psalmi 17:13

O Doamne, Dumnezeul meu, Te scoală-acuma, Te rog eu! Ieși înainte și-mi doboară Vrăjmașii care mă-nconjoară! Cu sabia să îi lovești Și astfel să mă izbăvești!

2 Cronici 10:6

Iar el să vină-a poruncit, Bătrânii cari l-au însoțit Pe Solomon, pe tatăl lui. În fața împăratului, Bătrânii s-au înfățișat, Iar Roboam a întrebat: „Ce sfat îmi dați? Ce pot a spune, Când ăst popor o să se-adune?”

2 Samuel 23:6

Cei răi, ca niște spini doar, sânt, Pe cari îi lepezi, la pământ, Căci mâinile – pe ei – nu-ți pui, Să nu simți acul spinului.

2 Samuel 15:10

Iscoade-apoi, trimis-a el, Către întregul Israel, Zicând: „Atunci când auziți Sunetul trâmbiței, să știți Că Absalom s-a înălțat Și la Hebron e împărat!”

1 Samuel 30:22

Dintre cei ce l-au însoțit În luptă, unii s-au vădit Răuvoitori și au strigat: „Oameni-aceștia n-au luptat, Pentru că nu au fost cu noi. Astfel, din prada de război, Nimica, nu le datorăm. Trebuie numai să-i lăsăm, Nevestele, să și le ia – Copiii de asemenea – Și-apoi, să plece, unde vor!”

1 Samuel 2:12

Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.

Judecători 19:22

La masă, erau toți, când iată, Casa a fost înconjurată, De niște oameni răi, stricați – Fii ai lui Belial chemați. În poarta casei, au bătut Și-apoi, îndată, i-au cerut, Stăpânului: „Ia seama bine! Scoate-l pe cel ce e cu tine, În uliță, să îl luăm, Cu el, să ne împreunăm!”

Judecători 3:27

În muntele ce-a fost sortit Lui Efraim, el s-a suit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat. Israelul s-a adunat, Iar el s-a pus conducător, Peste acel întreg popor. Israeliții l-au urmat, Și-atunci Ehud a cuvântat:

Ioan 13:8

Petru a zis: „Doamne, nici gând, Să-mi speli picioarele!” Iisus, „Dacă n-am să te spăl”– i-a spus – „Parte, nu vei avea, cu Mine.”

Geneza 46:21

Lui Beniamin, aveau să-i fie – Urmași – Bela, Becher, Așbel; Ghera venise după el, Naman, Ehi, Roș și Mupim; La urmă, Ard și cu Hupim.

1 Samuel 13:2

Trei mii de inși și-a pregătit – Pe care-i alesese el – Din oamenii lui Israel. Cu două mii, el a plecat La muntele Betel chemat Și la Micmaș, iar altă mie, Cu Ionatan a vrut să fie, La Ghibea. Ceilalți, din popor, Trimiși au fost, la cortul lor.

2 Samuel 16:7

Șimei striga, în urma lui: „Du-te om rău, al sângelui!

2 Samuel 18:17

Din crengile stejarului, Pe Absalom, l-au coborât Și într-o groapă l-au zvârlit, Chiar în pădure. Au luat, Pietre apoi, și-au ridicat, Asupră-i, o movilă mare. Israeliții – fiecare – Cuprinși de spaimă, au fugit Și-n corturi s-au adăpostit.

2 Samuel 20:2

Când vorbele i-au auzit, Israeliții s-au grăbit Să-l părăsească pe-mpărat Și-apoi, pe Șeba, l-au urmat. Numai bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, Drept credincioși s-au arătat Și-l însoțiră pe-mpărat, Pân’ la Ierusalim apoi.

2 Samuel 20:22

Ea a vorbit poporului – Care-n cetate locuia – Cu-nțelepciunea ce-o avea Și astfel, l-a înduplecat. Capul lui Șeba l-au tăiat Și pe deasupra zidului, L-a aruncat poporului Care cetatea-a-mpresurat. Ioab, atunci, a ridicat Împresurarea și-a pornit, Către Ierusalim, grăbit, Iar cei care erau cu el, Acasă s-au întors, astfel.

1 Regi 21:10

Pe urmă, printre-ai voștri frați, Doi oameni de nimic cătați. Aceștia să mărturisească Și pe Nabot să-l ocărască Spunându-i: „Tu i-ai blestemat, Pe Dumnezeu și pe-mpărat!” Afară după ce-l târâți, Cu pietre să îl omorâți.”

Rut 2:3

Și a ajuns, întâmplător, Exact pe-al lui Boaz ogor.

2 Samuel 16:11

Apoi, le zise și celor Care erau în jurul lor: „Cel cari, din mine, s-a-ntrupat Caută-acuma-nverșunat, Viața, să-mi ia. Dușman sunt eu, Pentru acest fecior al meu. Cu-atât mai mult sunt dușmănit, De omu-acesta, Beniamit. Lăsați-l dar, cu toți, în pace, Pentru că poate că el face Doar ceea ce i-a poruncit Domnul să facă, negreșit.

Marcu 3:24

Aflați dar, că o-mpărăție, Când dezbinată o să fie În contră-și, fi-va pustiită.