2 Samuel 2:4 - Biblia în versuri 20144 Atunci, bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, La David s-au înfățișat Și-apoi l-au uns ca împărat Peste-a lui Iuda seminție, Precum și peste-a lui moșie. David fusese înștiințat Că Saul fost-a îngropat, De către oamenii pe care, Iabes, din Galaad, îi are. Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească4 Bărbații din Iuda au venit și l-au uns acolo pe David ca rege peste Casa lui Iuda. Ei l-au înștiințat pe David, zicând: „Bărbații din Iabeșul Ghiladului sunt cei care l-au îngropat pe Saul“. Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20184 Bărbații din teritoriile locuite de urmașii lui Iuda au venit și l-au uns acolo pe David ca rege pentru teritoriul numit Iuda. I s-a spus lui David că bărbații din Iabeș-Ghilad l-au înmormântat pe Saul. Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 Bărbații lui Iúda au venit și l-au uns acolo pe Davíd ca rege peste casa lui Iúda. Și i-au zis lui Davíd că oamenii din Iábeș Galaád sunt cei care l-au îngropat pe Saul. Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 Bărbații lui Iuda au venit și au uns acolo pe David ca împărat peste casa lui Iuda. Au dat de știre lui David că oamenii din Iabesul Galaadului au îngropat pe Saul. Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19314 Și bărbații lui Iuda au venit și au uns acolo pe David împărat peste casa lui Iuda. Și au spus lui David: Bărbații din Iabes‐Galaad sunt aceia care au îngropat pe Saul. Gade chapit la |
Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.
Atunci, bărbații cei pe care Țara lui Iuda-n ea îi are, Răspunseră în acest fel, Bărbaților lui Israel: „Pe împărat, l-am însoțit, Căci ne e rudă, negreșit! Acum, motive căutați, Prin care să vă mâniați? Sau nu cumva gândit-ați voi, Că în ăst timp, trăit-am noi Numai pe cheltuiala lui, Adică a-mpăratului? Credeți, cumva, că ne-a făcut Vreun dar, dacă l-am petrecut?”
David, solie, a trimis, La ai săi preoți și a zis Către Țadoc și-Abiatar: „În Iuda, să vă duceți dar, Ca să vorbiți bătrânilor. Când veți ajunge-n fața lor, Să-i întrebați: „De ce voiți Ca printre ultimii să fiți, În hotărârea cea pe care O ia întreaga adunare, Privind a împăratului Întoarcere, în țara lui?” Căci tot ceea ce se vorbea Și tot ceea ce se zvonea, Ajunse de a fi aflat Și cunoscut, de împărat.
Când împăratu-a auzit Vestea aceasta, a pornit, Spre Iabesul care-i aflat În Galaad, și a luat Ale lui Saul oase. Ele Puse au fost, lângă acele Pe care Ionatan le-avuse. La Iabes, oasele-au fost duse, Fiind, de la Bet-Șan, luate, Când – după luptele purtate, Sus, pe Ghilboua – a căzut Saul, de Filisteni, bătut. Atunci, luați au fost cei doi, Ca spânzurați să fie-apoi, Pe zidurile înălțate Lângă-a Bet-Șanului cetate.