Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 2:32 - Biblia în versuri 2014

32 Trupul lui Asael, luat A fost apoi și îngropat Pe-al Betleemului pământ, În al tatălui său mormânt. Ioab – și cu ai săi – plecase Și spre Hebron se îndreptase. Întreaga noapte au umblat Și-abia doar când s-au revărsat Ai zile zori, au izbutit, Ca la Hebron, să fi sosit.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

32 L-au luat pe Asael și l-au înmormântat în mormântul tatălui său din Betleem. Ioab și oamenii săi au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron când s-a luminat de ziuă.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Apoi au luat corpul lui Asael și l-au pus în mormântul familiei lui din Betleem. Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și au ajuns la Hebron când se lumina.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 L-au luat pe Asaél și l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleém. Ióab și oamenii lui au mers toată noaptea și, în zorii zilei, erau la Hebrón.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Au luat pe Asael și l-au îngropat în mormântul tatălui său, la Betleem. Ioab și oamenii lui au mers toată noaptea și li s-au revărsat zorile în Hebron.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

32 Și au ridicat pe Asael și l‐au înmormântat în mormântul tatălui său care era în Betleem. Și Ioab a mers toată noaptea cu bărbații săi și li s‐au vărsat zorile în Hebron.

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 2:32
10 Referans Kwoze  

Dacă un om s-a dovedit, În lucrul său, că-i iscusit, El poate chiar lângă-mpărat, În cinste, să stea așezat, Căci între oamenii de rând, Nu își găsește loc, nicicând.


Timpul s-a scurs, iar la sfârșit, Când Iosafat a adormit, A fost și el adăugat La neamul său și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Apoi, în Iuda, a venit Ioram – al său fiu – și-a domnit.


Asa, apoi, a fost luat De-ai săi supuși și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, al său părinte-o are. Patul care i-a fost făcut, Cu mirodenii l-au umplut Și cu miresme osebite, Cari toate fost-au pregătite După un meșteșug pe care, Doar cel ce face mir îl are. Cu mirodenii, a venit Poporul care l-a iubit, Arzându-le spre cinste lui, La groapa împăratului.


Tot Israelul a trimis, Soli, la Hebron, care i-au zis Lui David: „Uită-te la noi Și ai să înțelegi apoi, Că os, din osul tău, suntem, Carne din carnea ta, și-avem Același sânge. Bunăoară,


Saul, atunci, l-a întrebat: „Al cui ești tu? Aș vrea să știu!” David răspunse: „Sunt un fiu, Al unui rob pe care-l ai Și care e chemat Isai. Află că el e tatăl meu, Și că, din Betleem, sunt eu.”


Au fost de toți. Când a simțit Cum că sfârșitul i-a venit, Iacov, pe Iosif, l-a chemat: „De trecere am căpătat În fața ta, să-ți pui, aș vrea, Mâna, acum, sub coapsa mea. Cu bunătate, tu te poartă – Credincioșie îmi arată – Căci mult – pe lume – n-oi mai sta. Te rog, mult: nu mă-nmormânta Aici, în țara cea străină.


Atunci când vremea o să vină – Să-adorm lângă părinții mei – Vreau, din Egipt, ca să mă iei; Așază-mă-n mormântul lor, Să îmi dorm somnul morților.” Iosif i-a spus: „Așa voi face! Stai liniștit și fii pe pace!”


Când Ghedeon – acela care, Drept tată, pe Ioas, îl are – De bătrânețe a murit – După un trai lung, fericit – La Ofra fost-a îngropat, Unde-i și tatăl său aflat. Lângă Ioas, el a fost dus Și în al său mormânt e pus. Familia care o avea – Cari din Abiezer venea – Mereu, în Ofra, stăpânise, Prin dreptul ce îl moștenise.


Cei ce-au pierit – din Israel – Au fost trei sute și șaizeci. Bărbați-aceia erau deci, Din Beniamin. Oșteni erau, Și toți, pe Abner, îl slujeau.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite