Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 2:18 - Biblia în versuri 2014

18 Acolo-alăturea de ei, Erau feciorii Țeruei: Ioab, întâiul s-a chemat, De Abișai era urmat, Iar cel din urmă este cel Cari se numise Asael. Acesta fost-a, bunăoară, Iute ca și o căprioară.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

18 Se aflau acolo și cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca una dintre gazelele de pe câmp.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Între ei erau acolo și cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael alerga rapid: ca o capră sălbatică.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Acolo erau cei trei fii ai Țerúiei: Ióab, Abișái și Asaél. Asaél era iute la picioare ca o căprioară de câmpie.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Acolo se aflau cei trei fii ai Țeruiei: Ioab, Abișai și Asael. Asael era iute de picioare, ca o căprioară de câmp.

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Și acolo erau trei fii ai Țeruiei: Ioab și Abișai și Asael. Și Asael era iute de picior ca una din căprioarele care sunt în câmp.

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 2:18
19 Referans Kwoze  

Viteji Gadiți se mai iviră, Pe David de-l mai însoțiră. La cetățuia din pustie, Cu David, ei au vrut să fie, Pentru că oamenii acei Viteji erau, ca niște lei, Și iuți ca niște căprioare. Cu scut și suliți, fiecare, Mereu, fuseseră-narmați Și-n luptă erau încercați.


Iată că Domnul Dumnezeu Este tăria mea, mereu. Putere-mi dă picioarelor, De-mi sunt ca ale cerbilor. Apoi, pe înălțimi, astfel, Mă face ca să umblu, El. Către mai marele pe care Ceata de cântăreți îl are. Cântul acesta-ai pregătit Spre-a fi cântat și-i potrivit Pe instrumentele știute, Care cu coarde sunt făcute.


„Hai, vino repede, căci eu Te-aștept aici, iubitul meu! Aleargă iute, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munți ce răspândesc Miresme, și ne despărțesc!”


Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește, Întoarce-te! Aici sunt eu Și te aștept, iubitul meu. Sari peste câmpuri, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munții care cresc În zare și ne despărțesc.”


Picioarele-mi, de Domnul meu, Făcute-s spre a fi, mereu, Precum cerboaicele le au. Pe înălțimi sunt pus să stau.


Să fugă, nu va mai putea Cel iute, orișicât ar vrea, Și nici puterea ce o are, N-o să-i slujească celui tare. Viteazul n-o să izbutească, Viața, ca să și-o izbăvească.


Am mai văzut apoi, sub soare, Că nu cei iuți sunt acei care Vor alerga; o bătălie N-o iau cei care, vitejie În luptă, au să dovedească, Iar pâinea n-au s-o dobândească Cei înțelepți; asemenea, Cei pricepuți nu vor avea Averi și bogății, vreodată; Cei învățați nu au să poată Să capete bunăvoință, Ajutați doar de-a lor știință. Deci iată, toate câte sânt De om făcute pe pământ, Nu țin de truda lui sub soare, Ci doar de vremi și-mprejurare.


Apoi urmat-a Asael; Al lui Ioab, frate, e el. Altul e Elhanan, cel care Pe Dodo, drept părinte-l are Și de la Betleem venea.


Saul și Ionatan, cei care Uniți au fost, fără-ncetare, În timpu-n care au trăit, Iată că nu s-au despărțit Nici chiar când moartea i-a luat. Căci mai ușori, s-au arătat, Decât sunt vulturii, vreodată. De-asemenea, mai tari sunt, iată, Decât sunt puii cei de lei. Cine se-aseamănă, cu ei?


David se-ntoarse înapoi Și îl chemă la sine-apoi, Pe-Ahimelec – cel ce-a ieșit Din spița neamului Hetit – Și pe-Abișai. Omul acel, Fiu al Țeruiei, fost-a el, Iar pe Ioab, frate-l avuse. Când au venit, David le spuse: „Saul este aproape. Cine Voiește a veni cu mine, La tabăra-mpăratului În mijlocul oștirii lui?” „Dacă îngăduință-mi dai, Vin eu” – răspunse Abișai.


El, pe Abner, l-a urmărit, Neabătut, necontenit.


Picioarele mi le-a iuțit, Asemenea cerboaicelor. Mi-a pus talpa picioarelor, Pe locurile care sânt Înalte, pe acest pământ.


Apoi urmat-a Asael; Al lui Ioab frate, e el. Prin ceea ce a săvârșit, Renume, el și-a dobândit. Astfel, ajuns-a a fi deci, În rândul celorlalți treizeci. Altul e Elhanan, cel care, Pe Dodo, drept părinte-l are Și de la Betleem venea.


Tu știi ceea ce mi-a făcut Fiul Țeruiei. Ai văzut Cum că Ioab l-a doborât Pe Abner și l-a omorât. Ucis a fost fiul lui Ner, Și-apoi și fiul lui Ieter – Amasa – care a pierit Fiind tot de Ioab lovit. Astfel, sfârșiră cei doi cari Peste oștire-au fost mai mari. Când era pace în popor, A fost vărsat sângele lor. Pe-ncălțămintea din picioare – Și-asemenea, pe cingătoare – Ioab, atunci, sânge și-a pus.


Fiul Țeruei – cel numit Ioab – atunci a bănuit Precum că împăratului Îi este dor, de fiul lui.


Ezer, întâiul se numea Și căpitan se dovedea. Cel cari al doilea a venit, Obadia, era numit. Al treilea-i Eliab chemat.


A patra ceată ce slujea Luna a patra, îl avea În fruntea ei, pe Asael. Al lui Ioab fiu, este el. Al doilea, după el, venea Feciorul său, Zebadia. La douăzeci și patru mii Fusese numărul de fii, Din Israel, cari se vădeau Că în a lui ceată intrau.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite