12 „O mie dacă-mi cântăreai Și dacă-n mână mi-i puneai” – A început omul a spune – „Află că mâna nu aș pune, Pe fiul împăratului, Căci eu cunosc porunca lui, Pe care-a dat-o lui Hușai Și ție-apoi și lui Iutai. Știu că a zis: „Seama luați La Absalom, ca să-l cruțați.”
12 Bărbatul i-a zis lui Ioab: ‒ Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de șecheli de argint, n-aș ridica mâna împotriva fiului regelui. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele, atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai, zicând: „Aveți grijă să-l protejați pe tânărul Absalom“.
12 Acel om i-a răspuns lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de șecheli de argint, nu aș ridica mâna împotriva fiului regelui! Știu că în auzul nostru v-a poruncit regele – atât ție, cât și lui Abișai și lui Itai – să aveți grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom.
12 Dar omul acela i-a zis lui Ióab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de [sícli] de argint, nu mi-aș întinde mâna spre fiul regelui; căci în auzul nostru a poruncit regele ție, lui Abișái și lui Itái, zicând: «Cruțați-mi-l pe fiul meu Absalóm!».
12 Dar omul acela a zis lui Ioab: „Chiar dacă aș cântări în mâna mea o mie de sicli de argint, n-aș pune mâna pe fiul împăratului, căci noi am auzit următoarea poruncă pe care v-a dat-o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: ‘Luați seama fiecare la tânărul Absalom!’
12 Și bărbatul a zis lui Ioab: Chiar dacă aș cumpăni în mâna mea o mie de arginți, tot nu mi‐aș întinde mâna împotriva fiului împăratului, căci în urechile noastre ți‐a poruncit împăratul ție și lui Abișai și lui Itai, zicând: Luați seama, oricine ați fi, la tânărul Absalom…
David a zis lui Abișai Și lui Ioab și lui Iutai: „Pentru iubirea ce-mi purtați, Îngăduință-i arătați Lui Absalom. Deci, pentru mine, Cu el, purtați-vă voi bine.” În urmă-apoi, porunca dată De împărat, a fost purtată Din gură-n gură, de popor, Spre-a fi spre știrea tuturor. Vestea, ocol, oștii, i-a dat Și tot poporul a aflat, Porunca împăratului, Pentru toți căpitanii lui.
„Bine că-mi spui că l-ai văzut”– A zis Ioab – „dar n-ai făcut Ceea ce trebuia să faci! N-ai sabie, dar? De ce taci? Să fi scos sabia, de-ndat’, Și-apoi, pe loc, să-l fi tăiat, Căci zece sicli îți dădeam – De-argint – și-un brâu îți dăruiam.”