Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 16:5 - Biblia în versuri 2014

5 Plecând de la Ierusalim, David s-a dus la Bahurim. Un om, acolo, a-ntâlnit, Care, Șimei, era numit. De neam, din Saul, pogora, Iar tatăl său, Ghera, era. Omul acel l-a blestemat, Pe David, și a aruncat

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 În timp ce regele David se apropia de Bahurim, a ieșit din oraș un bărbat care a început să blesteme. El se numea Șimei – fiul lui Ghera – și aparținea clanului lui Saul.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Davíd a ajuns la Bahurím. De acolo a ieșit un om din familia casei lui Saul. Numele lui era Șiméi, fiul lui Ghéra. El a ieșit blestemând.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei, fiul lui Ghera. El înainta blestemând

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Și împăratul David a venit la Bahurim și iată de acolo a ieșit un bărbat din familia casei lui Saul, al cărui nume era Șimei, fiul lui Ghera. El a ieșit blestemând

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 16:5
22 Referans Kwoze  

Pe urma ei, Paltiel merse, Până la Bahurim, plângând. Când l-a văzut Abner, mergând În urma ei, s-a mâniat Pe dată, rău, și a strigat: „Pleacă, și pe Mical, o lasă! Grabnic, întoarce-te, acasă!”, Iar Paltiel, adânc mâhnit, Acasă, s-a întors, grăbit.


Apoi, lui David i-a vorbit: „Câine sunt eu, de ai venit Cu un toiag în fața mea? Este toiag, sau o nuia?” Pe dumnezeul cel pe care Neamul de Filisteni îl are, Pe David, el l-a blestemat


„Iată ce-ți voi mai spune Eu: Să nu-L hulești pe Dumnezeu, Și să nu-l blestemi pe cel care Este-n al tău popor, mai mare.


Dar într-o zi, i-a observat Un tânăr, care-a alergat La Absalom, spunând apoi, Că îi văzuse pe cei doi. Bărbații, însă, au fugit, La Bahurim și s-au pitit Într-o fântână-adânc săpată, În curtea unui om, aflată.


Atunci va rătăci prin țară, Flămând fiind și apăsat, Hulindu-L pe-al său Împărat Și Dumnezeu. De-o să privească În sus, sau o să scormonească


Nu-l blestema pe împărat, Nici chiar în gând; nici pe bogat, În camera-n care te culci, Nu-l blestema, că poate-atunci, Îți va lua vorba rostită, O pasăre, din cer venită, Și astfel solu-naripat Va da pe față-al tău păcat.


O vrabie, mereu, că sare, Cum zboară rândunica-n zare, Așa blestemul nu lovește, Ne-ntemeiat când se vădește.


Măcar că blestemă – cum vezi – Te rog să-i binecuvintezi. În contra mea sunt ridicați, Dar au să fie înfruntați, Iar robul Tău are să fie Cuprins de mare bucurie.


Pentru că ei prigonesc – iată – Pe cel ce-a fost lovit de Tine Și au găsit că este bine Să povestească tuturor, De suferințele celor Care de Tine-au fost răniți.


David și-ai săi, într-un sfârșit, La Aiefim au poposit. Acolo, ei găsit-au tihnă Și s-au oprit, pentru odihnă.


David a zis, când a sfârșit: „Tot ceea ce a dobândit Mefiboșet, găsesc cu cale – De-acum – să fie ale tale.” Țiba răspunse-ndată: „Eu Mă-nchin la împăratul meu Și-atât îți cer, măria-ta: Dă-mi trecere-naintea ta!”


Cu pietre-apoi, asupra lui, Precum și-a oamenilor lui Care, la drum, îl însoțeau. Oștenii care îl păzeau, Pe David, nemișcați, au stat, În juru-i și l-au apărat.


Mereu, pe-al vieții mele drum, Vrăjmașii mă batjocoresc. Potrivnicii mă urmăresc, Plini de mânie. Ne-ncetat, Ei – doar pe mine – au jurat.


Căci haina-i e învelitoare, Pentru-al său trup, iar alta n-are. Cu ce se va culca? Vezi bine, Că dacă va striga la Mine, Ca să Îmi ceară ajutor, Aud, căci sunt îndurător.”


Abi-Albon a mai venit, Care-i din Arba, de ținut. Din Bahurim, a apărut Și Azmavet. Lui, i-a urmat


În capitala statului – În Susa – era un Iudeu, Cari se numise Mardoheu. El era fiul lui Iair – Iar dacă mergem pe-al său șir – Era și fiul lui Șimei Și al lui Chis. Acești Iudei – Precum și Mardoheu – provin Din ramura lui Beniamin.


Aceștia toți nu se sfiesc Să mă apese; mă-njosesc, Pentru că frâul și-au pierdut.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite