13 Cu toți, în pace, l-au lăsat Și mai departe au plecat, Urcând pe coasta muntelui. În dreptul împăratului, Mergea Șimei, tot blestemând, Spre el, cu pietre, aruncând Și ridicând, în jurul lui, Praful din firul drumului.
13 David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf.
13 David și oamenii lui și-au continuat drumul. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, blestemând. El arunca pietre și praf după David.
13 Davíd și oamenii lui și-au continuat drumul. Șiméi mergea pe o parte a muntelui, paralel cu [Davíd]. Mergând, blestema, azvârlea cu pietre împotriva lui și arunca praf.
13 David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf.
13 Și David mergea pe drum cu oamenii săi și Șimei mergea pe coasta dealului în dreptul lui și blestema mergând, și arunca cu pietre după el și arunca cu praf.
Apoi, chemat-a doi sutași, Și spuse: „Pregătiți ostași! Vreau, două sute, să aveți, Gata – la noapte – să puteți, La ceasul trei, ca să porniți. La drum, voi fi-veți însoțiți, De două sute sulițari, Bine-narmați, pe lângă cari Și șaptezeci de călăreți. Pân’ la Cezaria, aveți A merge.” Le-a mai poruncit,
Poate că la necazul meu, O să privească Dumnezeu, Și se va îndura de mine, Încât are să-mi facă bine, Chiar dacă blestemat mereu, De acest om, astăzi, sunt eu.”