8 Când la Gheșur eu locuiam – Pe când în Siria eram, În vremurile de-nceput – O juruință am făcut, În fața Domnului și-am spus: „Dacă-napoi voi fi adus – Deci la Ierusalim – mereu, Cinste-I voi da, lui Dumnezeu.”
8 căci, în timp ce se afla în Aram, la Gheșur, slujitorul tău a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi la Ierusalim, voi sluji Domnului!“.
8 pentru că atunci când era în Aram – la Gheșur – slujitorul tău a făcut un jurământ spunând: «Dacă Iahve mă va aduce înapoi – la Ierusalim –, Îi voi sluji Lui!»”
8 Căci robul tău a făcut o juruință, când locuiam la Gheșur, în Siria, și am zis: Dacă mă va aduce Domnul înapoi la Ierusalim, voi da cinste Domnului.”
Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”
Vă spun dar: seama să luați Ca singuri să nu vă-nșelați, Dacă pe mine m-ați trimis La Domnul și astfel mi-ați zis: „Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al nost’ Domn și Dumnezeu, Acum, în ceasu-acesta greu. Ceea ce trebuie făcut, Tu să ne faci de cunoscut! Ne spune voia Domnului Și-o să-mplinim porunca Lui! Vom împlini dar, a Sa vrerea, Făcând tot ceea ce ne cere!”
Pentru că ziceți: „Am făcut Un legământ, ce l-am avut Cu moartea și – fără-ndoială – Noi am făcut și o-nvoială Cu locuința morților. Când năvălirea apelor Va trece cu urgia-i mare, N-o să ne-atingă, căci scăpare, Noi, în neadevăr, găsim Și în minciuni ne-adăpostim!”,
Dacă făcut-ai, cu credință, Lui Dumnezeu, vreo juruință, Ai grijă să nu zăbovești, Ci grabnic să o împlinești Căci Lui nu-I plac – să iei aminte – Acei care-s lipsiți de minte. De-aceea îți zic: te grăbește Și, ce-ai jurat, înfăptuiește!
Îndată, Absalom i-a zis: „Iată că oameni ți-am trimis, Prin cari, la mine, te-am chemat, Să-ți spun să mergi la împărat. Te-ntreb acuma: ce rost are Că din Gheșur venit-am oare? Eu m-am gândit că, pentru mine, Acolo ar fi fost mai bine. De ce m-oi fi întors acasă, Când împăratului nu-i pasă? Doresc acuma – imediat – Ca să îl văd, pe împărat! Dacă găsește-n a mea fire, Ascunsă vreo nelegiuire, Nu vreau să mai trăiesc sub soare, Ci liber e, să mă omoare!”
Ioab – în urmă – a plecat Pân’ la Gheșur, căci l-a cătat Pa Absalom, să-l ia cu el Și la Ierusalim, astfel, Aceștia s-au înapoiat, Cu gând să intre la-mpărat.
Dar Samuel a întrebat: „Cum să mă duc? Căci imediat, Când Saul, știre, va avea, Despre-al meu drum, pe urma mea Are să meargă și, ucis, Am să fiu eu.” Domnul a zis: „Să iei cu tine un vițel Și să răspunzi, în acest fel: „Mă duc în fața Domnului, Căci vreau, o jertfă, să-I dau Lui.”
Dar dacă astăzi nu găsiți, Cu cale, ca să Îl slujiți Pe Dumnezeu, alegeți voi, Pe cine veți sluji apoi. Slujiți, atuncea, pe acei Care erau, drept dumnezei, Pentru părinții voști’ – la care, Ei au slujit, fără-ncetare, Când, peste Râu, au locuit. Dacă găsiți că-i potrivit, Slujiți la dumnezeii lor, Sau la ai Amoriților. Acum, referitor la mine, Eu – și-a mea casă – ne vom ține, Neîncetat, de Dumnezeu Și Lui o să-I slujim, mereu.”
Chileab venit-a după el, Iar mama lui era chemată Abigail, cea cari, odată, Fusese-a lui Nabal soție Și-i din Carmel, precum se știe. Al treilea-i Absalom numit Și este fiul zămislit De fata lui Talmai, pe care, Gheșurul, împărat, îl are. El era fiul Machiei.