2 Samuel 1:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ David, din nou, l-a întrebat: „Spune-mi te rog, ce s-a-ntâmplat?” „Speriat, poporul a fugit, Iar Filisteni-au biruit” – Răspunse omul. „Mulți sunt cei Care-au murit, iar printre ei Este și Saul numărat, Și Ionatan.” Foarte-ntristat,

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁴ David i-a zis: ‒ Spune-mi, te rog, ce s-a întâmplat? El a răspuns: ‒ Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat acolo!” El i-a răspuns: „Oamenii au fugit din zona de conflict; și mulți dintre ei au murit! A murit atât Saul cât și fiul lui numit Ionatan.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Davíd i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat!”. El i-a răspuns: „Poporul a fugit de la luptă și au fost mulți cei care au căzut din popor și au murit; chiar și Saul și Ionatán, fiul său, au murit”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat?” Și el a răspuns: „Poporul a fugit de pe câmpul de bătaie și un mare număr de oameni au căzut și au pierit; chiar și Saul și fiul său Ionatan au murit.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Și David i‐a zis: Cum s‐a întâmplat lucrul? Spune‐mi, te rog. Și el a spus: Poporul a fugit din luptă și mulți din popor au căzut și au murit și Saul și Ionatan, fiul său, au murit și ei.

2 Samuel 1:4 Referans Kwoze

1 Samuel 4:16

Omul, lui Eli, i-a vorbit: „De la război, eu am fugit.” Eli a zis: „Ce s-a-ntâmplat? Vorbește fiule, de-ndat’!”

2 Samuel 1:3

David a zis: „De unde vii?”, Iar omul a răspuns: „Să știi Că am scăpat, din Israel, Din tabăra ce-o avea el.”

2 Samuel 1:5

David a zis: „De unde știi, Că nu mai sunt printre cei vii Nici Saul și nici Ionatan? Nu ai vorbit, cumva, în van?”

2 Samuel 4:10

Că eu, pe cel ce a venit Spunându-mi: „Saul a murit”, L-am prins și l-am ucis apoi. Omul venise-atunci, la noi, Crezând că prin ce o să-mi spună, Îmi va aduce-o veste bună. Eu, cu oștenii ce-i aveam, Pe-atuncea la Țiclag ședeam, Și moarte – pentru știrea lui – I-am dat, drept plată, omului.