Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Samuel 1:16 - Biblia în versuri 2014

16 David, apoi, a cuvântat: „Sângele care s-a vărsat, Să cadă peste capul lui, Căci însuși gura omului Mărturisit-a despre el, Și l-a-nvinovățit astfel, Când spus-a: „Omorât-am eu, Pe cel ce-i uns, de Dumnezeu”!”

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

16 David i-a zis: ‒ Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am omorât pe unsul Domnului“.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 David i-a zis: „Doar tu vei fi responsabil de vărsarea sângelui tău; pentru că ai făcut cu gura ta declarații care te incriminează, zicând: «L-am omorât pe cel care este uns (în funcția de rege) al lui Iahve.»!”

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 Davíd i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta: «L-am ucis pe unsul Domnului».

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Și David i-a zis: „Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta, fiindcă ai zis: ‘Am omorât pe unsul Domnului!’”

Gade chapit la Kopi

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 Și David i‐a zis: Sângele tău să fie asupra capului tău! Căci gura ta a mărturisit împotriva ta zicând: Am omorât pe unsul Domnului.

Gade chapit la Kopi




2 Samuel 1:16
24 Referans Kwoze  

Gloata strigă: „Asupra noastră, Și peste pruncii ce-i avem, Să cadă sângele Lui, vrem!”


Stăpânul zise-atunci: „Rob rău, Te judec, după gândul tău! Știai că-s aspru, că îți cer Ceea ce n-am pus și secer De unde nu am semănat.


Atunci când întâmpla-se-va Că blestema-va cineva, Pe mama sau pe tatăl lui, Din mijlocul poporului, Omul să fie nimicit: Cu moartea, fi-va pedepsit, Pentru că el a cutezat, Părinții, de și-a blestemat. Astfel, sângele mortului Să cadă dar, asupra lui.


Legea vorbește – se-nțelege – Doar pentru cei ce sunt sub Lege, Ca orice gură, astupată, Să fie-apoi; și vinovată, Lumea – față de Dumnezeu – Să fie-aflată, tot mereu.


Rostitu-l-ai – fiind legat Prin vorba care ți-a zburat, De-un om – căci ai făgăduit –


De-aceea, înțelege bine, Că rău are a fi de tine, Dacă din ea, tu ai să pleci! Peste Chedron când ai să treci, Morții îi vei ajunge pradă. Sângele tău are să cadă Atuncea, numai peste tine!”


Atunci, eu m-am apropiat De el, și am făcut, de-ndat’, Ceea ce mi s-a poruncit, Căci eu știam că, negreșit, Pentru-mpărat, nu se putea, În viață a mai rămânea, După ce-nfrânt avea să fie. Eu am venit să-ți aduc ție, Dovada celor ce ți-am spus. Privește dar, ce am adus: Iată cununa ce-o avea Saul, pe cap. De-asemenea, Iată aici, brățara lui. Pe brațul împăratului, Fusese ea. El a purtat-o, Iar eu, în urmă, am luat-o.”


David i-a zis, lui Abișai: „Să nu-l omori, căci voie n-ai! El este unsul Domnului! Cine va fi-mpotriva lui? Cine e cel ce l-a lovit, Fără să fie pedepsit?


Dar dacă unul dintre ei – Deci dintre oamenii acei Care, la tine, au să fie – Iese afară, să se știe Că al său sânge va cădea Pe capul său, căci nimenea, Dintre ai noști’, nu-i vinovat De moartea celui ce-a plecat. Dar dacă cineva, din noi, Va pune mâna mai apoi, Pe unul din aceia care La tine și-au aflat scăpare, Sângele lui, o să se vadă Că peste noi are să cadă.


De-aceea, vă mărturisesc Că azi, curat, eu mă simțesc, De-al vostru sânge, fraților – Deci, de sângele tuturor –


Deci dacă el a auzit Semnalul, dar nu s-a ferit, Atunci sângele omului Cădea-va peste capul lui. Dar dacă omul se ferește, Atuncea viața-și izbăvește.


Dă cu dobândă, împrumut, Și-n urmă camătă-a cerut; Rămâne-va acel om, viu, Trăind printr-un astfel de fiu? N-o să trăiască! Negreșit, Fiul acel a săvârșit Doar urâciuni. În acest fel, Va trebui să moară el. Sângele celui ce e rău Să cadă peste capul său!


Căci nu noi, ci chiar gura ta Te osândește. Îți vorbesc Și-n contra ta mărturisesc


Cruzimea ce-a făcut-o el – Când șaptezeci de fii pe care Casa lui Ierubal îi are Au fost uciși – s-a dovedit Cum că, pedeapsă, și-a primit, Și a căzut sângele lor, Peste-al Sihemului popor Și peste-Abimelec. Îndată,


Pentru a nu se fi vărsat Sânge de om nevinovat, În țara pe cari Dumnezeu Ți-o dă s-o stăpânești, mereu; Să nu fii vinovat găsit, Pentru omorul săvârșit.


Atunci, când întâmpla-se-va, Că o să cheme cineva, Duhul cuiva care-a murit, Sau dacă s-a-ndeletnicit Doar cu ghicitul, imediat, Va fi, la moarte, condamnat. Sângele omului acel Are să cadă, peste el.”


Dacă, de-o vită, o femeie Se-apropie, să li se ieie, Îndată, viața, celor două, Iar sângele, peste-amândouă, Are să cadă, negreșit.


Și în batjocură-l luau. Pavel, atunci, și-a scuturat Haina, de praf, și-a cuvântat: „Al vostru sânge o să cadă, Pe capul vostru. Să se vadă Că sunt curat! De-acum, mereu, La Neamuri, mă voi duce eu.”


Domnul, acuma, va lăsa Asupra ta, pedeapsa Sa, Pentru tot sângele vărsat, De la acei cari s-au aflat În a lui Saul casă. Iată Că te-a chemat la judecată, Căci tu – lui Saul – i-ai luat Scaunul său de împărat, Dar Dumnezeu ia de la tine, Împărăția – vezi prea bine – Și o va da fiului tău – Lui Absalom – căci tu ești rău, Fiind un om al sângelui! Împărăția e a lui, Iar tu ești un nenorocit, Pribeag mereu și prigonit!”


David a zis, când a aflat: „Să fie binecuvântat Domnul, mereu, căci numai El S-a arătat a fi Acel Cari, pricina, mi-a apărat, Când cu ocări a aruncat Nabal, asupră-mi. Domnul meu M-a-mpiedicat, rău, să-i fac eu, Și a făcut ca el să-i cadă – Chiar răutății sale – pradă. David apoi vorbă-a trimis Abigailei, și i-a zis Precum că ar dori să vie La el, pentru a-i fi soție.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite