2 Regi 1:3 - Biblia în versuri 20143 Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Scoală și du-te-n graba mare, În fața solilor pe care I-a trimis cel cari, împărat, Este-n Samaria aflat. Când înaintea lor sosești, În acest fel să le vorbești: „Nu este – și n-a fost, mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce lui Bal-Zebub apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi? Gade chapit laPlis vèsyonNoua Traducere Românească3 Dar Îngerul Domnului i-a zis lui Ilie tișbitul: „Ridică-te, du-te să-i întâlnești pe mesagerii regelui Samariei și spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israel, de mergeți să-l întrebați pe Baal-Zebub, zeul Ekronului? Gade chapit laBiblia în Versiune Actualizată 20183 Dar un înger al lui Iahve i-a zis tișbitului Ilie: „Pleacă și du-te să îi întâlnești pe mesagerii regelui Samariei. Când îi vei întâlni, să le spui: «Oare nu este Dumnezeu în Israel? De ce mergeți să îl întrebați pe Baal-Zebub – zeul Ecronului? Gade chapit laVersiunea Biblia Romano-Catolică 20203 Dar îngerul Domnului i-a zis lui Ilíe, cel din Tíșbe: „Ridică-te și urcă în fața mesagerilor regelui din Samaría și spune-le: «Oare nu este Dumnezeu în Israél că mergeți să îl consultați pe Báal-Zebúb, zeul din Ecrón? Gade chapit laBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu3 Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tișbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei și spune-le: ‘Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?’ Gade chapit laTraducere Literală Cornilescu 19313 Și îngerul Domnului a zis lui Ilie, Tișbitul: Scoală‐te, suie‐te spre întâmpinarea solilor împăratului Samariei și zi‐le: Oare pentru că nu este Dumnezeu în Israel mergeți să întrebați pe Baal‐Zebub, dumnezeul Ecronului? Gade chapit la |
Ei au răspuns: „Pe drum eram Și spre Ecron ne îndreptam. Un om, atuncea, ne-a ieșit În cale și-astfel ne-a vorbit: „Întoarceți-vă înapoi, La împăratul vost’ și-apoi, În felu-acesta să-i vorbiți, În fața lui, când vă găsiți: „Nu este – și n-a fost mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce, lui Bal-Zebub, apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi? Pentru că astfel v-ați purtat, Mergeți și spuneți, la-mpărat: „Din patu-n care te-ai suit, N-ai să cobori, căci – negreșit – Tu vei muri. Cuvântul meu, E spus de către Dumnezeu!”
Ahazia era-mpărat Și în Samaria șezuse. De la fereastră, el căzuse, Printre zăbrelele pe care Odaia sa, de sus, le are. Din căzătură, s-a lovit Și foarte rău s-a-mbolnăvit. Îndată, soli, el a chemat La sine și a cuvântat: „La Bal-Zebub – la cel pe care, Ecronul, dumnezeu, îl are – Degrabă, vreau să mergeți voi, Ca să îl întrebați apoi, Ce se va întâmpla cu mine, Dacă mă voi mai face bine.”
Ilie s-a apropiat Apoi, de-altaru-acela, iară, Și-n clipa când jertfa de seară Trebuia dată, a vorbit: „O Doamne, Tu cari Te-ai vădit Adevăratul Dumnezeu Pe care L-au avut, mereu, Avram, Isac și Israel, Lucrează azi, în așa fel, Ca să cunoască fiecare, Că Dumnezeul Cel pe care Îl avusese-acest popor, Ești Tu Doamne. Deci tuturor, Le-arată că Tu ești Cel Sfânt, Iar al Tău slujitor, eu sânt! Să știe că tot ce-au văzut, Prin a Ta voie, am făcut!
Domnul te dă pe mâna mea! Capul, eu – azi – ți-l voi tăia, Iar stârvurile tuturor, Din oastea Filistenilor, La păsările cerului Și fiarelor pământului, Am să le dau, spre-a fi mâncate, Și toate fi-vor săturate. Pământul va afla, astfel, Cum că poporul Israel, Nu-i singur, pentru că, mereu, Alături lui, e Dumnezeu.
Pentru că el s-a-ndepărtat De Domnul său și a urmat Pe calea Sidoniților Slujind astfel, zeiței lor Cari, Astarteia, s-a chemat; Și pe Milcom, el l-a urmat – Pe urâciunea cea pe care Neamul de Amoniți o are; Pe Chemoș, zeul Moabit – De-asemenea – el l-a slujit. N-a ascultat de glasul Meu: Poruncile ce le-am dat Eu Și legile, nu le-a păzit Așa precum le-a împlinit Tatăl său David – robul Meu – Care M-a ascultat, mereu.
Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?