2 Petru 1:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ El era, încă, pe pământ, Iar noi, pe muntele cel sfânt, Eram cu El și-am auzit Glasul din cer, când a vorbit.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

¹⁸ Noi înșine am auzit acest glas venind din Cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Noi, cei care eram cu El pe muntele sfânt, am auzit această voce venind din cer.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Noi înșine am auzit acest glas venit din cer când eram cu el pe muntele cel sfânt.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁸ Noi înşine am auzit acest glas venit din cer, când eram cu El pe acel munte sfânt.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Și noi înșine am auzit acest glas venind din cer, când eram cu El pe muntele cel sfânt.

2 Petru 1:18 Referans Kwoze

Matei 17:6

S-au prăbușit înspăimântați, Cei trei discipoli, la pământ, Pătrunși de glasu-acela sfânt.

Iosua 5:15

Atuncea, Căpetenia care Oștirea Domnului o are În fruntea sa, a cuvântat: „Descalță-te, căci ai călcat Pe acest loc; acest pământ, Pe care stai, e un loc sfânt.” Iosua-ndată a făcut Așa precum i s-a cerut.

Exodul 3:5

„Locul pe care-l calci e sfânt! Să te apropii, nu mai poți! Încălțămintea să ți-o scoți, Căci ai călcat pe-acest pământ” – Îi spuse Domnul – „care-i sfânt!”

Zaharia 8:3

Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”

Isaia 11:9

Acele timpuri, să se știe Că nici un rău n-o să mai fie. Pe al Meu munte va fi pace Și pagubă nu se va face, Căci plin, pământul Domnului, Va fi, de cunoștința Lui, La fel precum fundul de mare Cunoaște apa cea pe care O poartă pe spinarea lui.

Exodul 3:1

Moise era, în acel an, La preotul din Madian – La Ietro, deci la socrul lui. El păștea turma socrului, Iar într-o zi, când a trecut, Cu ea, pustia, a văzut În față-i, muntele cel mare, Chemat Horeb, muntele care E al lui Dumnezeu. De-ndat’,

Isaia 56:7

Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”