Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




2 Petru 1:12 - Biblia în versuri 2014

12 De lucrurile-acestea, eu Sunt gata, să v-aduc, mereu, Aminte, măcar că le știți Și că, voi, tari, vă dovediți, În acel adevăr, pe care, L-aveți, acuma, fiecare.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

12 De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, cu toate că le știți și sunteți bine fundamentați în adevărul pe care-l aveți la îndemână.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Deci vă voi aminti aceste lucruri, deși știu că le cunoașteți și că sunteți stabili în ce privește adevărul pe care îl aveți.

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 De aceea, nu voi înceta să vă amintesc mereu lucrurile acestea, chiar dacă le știți și sunteți întăriți în adevărul prezent.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 De aceea, voi fi mereu gata să vă aduc aminte de lucrurile acestea, cu toate că le ştiţi şi sunteţi statornici în adevărul pe care-l aveţi acum,

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 De aceea voi fi gata să vă aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți și sunteți tari în adevărul pe care-l aveți.

Gade chapit la Kopi




2 Petru 1:12
20 Referans Kwoze  

V-am scris, nu că aș fi crezut, Că voi nu ați fi cunoscut, Care e adevărul. Eu V-am scris, în ceasu-acesta greu, Pentru că știți – și știți prea bine – Cum că din adevăr nu vine


„Încolo, vreau, dragii mei frați, În Domnul, să vă bucurați. Mie – ca să vă scriu, mereu, Aceleași lucruri – nu mi-e greu, În timp ce vouă, ne-ndoios, Vă sunt acestea, de folos.


Și înrădăcinați astfel, Să fiți voi, în Hristos, zidiți Și prin credință, întăriți, După învățătura care A căpătat-o fiecare, Sporind în ea apoi, mereu, Cu mulțumiri, lui Dumnezeu.


Voiesc să vă aduc aminte, Cu toate că voi țineți minte Aceste lucruri – și, cred eu, Că voi o să le știți, mereu – Că Domnul, după ce, din țară – Deci din Egipt – Și-a scos afară, Poporul și l-a izbăvit, În urmă, El i-a nimicit, Pe toți cei cari nu L-au crezut.


Pentru-adevăru-aflat, în noi, Care rămâne-n veac apoi:


Însă, drept este – socotesc – Cât, în ăst cort, mai locuiesc, Aminte, să v-aduc, mereu, Și astfel, treji, să vă țin eu;


Dar prea iubiților frați, voi Să v-amintiți tot ce au spus Cei care, Domnului Iisus, I-au fost apostoli. Astfel, ei V-au spus, de oamenii acei.


Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.


Dar voi, cari dinainte știți Acestea, vreau să vă păziți Și nu cumva, să vă lăsați Târâți, de toți acești stricați, În rătăcirea lor și-apoi, Tăria, să vi-o pierdeți voi;


„Astă scrisoare, fraților, E-a doua. Prea iubiților, Am căutat, în amândouă, Prin ce-am scris, să vă trezesc vouă, O minte sănătoasă, clară, Prin înștiințări; să vă fac iară,


Mă ostenesc dar, fraților, Ca și după ce am să mor, Mereu, să v-amintiți apoi, De toate-aceste lucruri, voi.


Aceste rânduri, ce le-am scris, Eu, prin Silvan, vi le-am trimis – De care, cred, neîndoios, Că e un frate credincios. V-am scris, ca să vă întăresc Și ca să vă adeveresc Că harul cel adevărat, Pe care Dumnezeu l-a dat, E cel pe care l-ați primit, De care, voi v-ați alipit.


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


De-nvățături străine – voi – Să nu fiți amăgiți apoi. Căci este bine, întărită De-a vă fi inima, zidită Prin har numai, la fiecare Și nicidecum, prin vreo mâncare. Mâncările nu le-au slujit, Deloc, celor ce le-au păzit.


Să v-amintiți ce ați făcut, În zilele de la-nceput, Când după ce v-ați luminat, O mare luptă ați purtat, Plină fiind de suferință, Căci ați primit astă credință.


Astfel, aminte-mi aduc eu, Că darul de la Dumnezeu – Pe care tu l-ai căpătat Când mâinile mi-am așezat Asupră-ți, pentru al tău crez – Mereu, să îl înflăcărez.


Atunci când vei fi reușit Să pui, în mintea fraților, Ăst lucru, un bun slujitor – Al lui Hristos – te dovedești, Pentru că știi să te hrănești Doar cu cuvintele pe care, Credința noastră-n ea le are. De-asemeni – dragă Timotei – Tu trebuie să pui, în ei, Învățătura ce ți-am dat-o, Pe cari, mereu, tu ai urmat-o.


Bisericile, întărite, Erau, în acest fel; creștea Credința lor și le sporea Și numărul, necontenit.


Căci voi nădăjduiți, dragi frați, La o răsplată-n ceruri, sus, Așa după cum vi s-a spus Prin adevărul răspândit Prin Evanghelie – negreșit –


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite