1 Timotei 2:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.

Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

⁸ Vreau deci ca bărbații să se roage în orice loc, ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără ceartă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Deci vreau ca indiferent de locul în care se află, bărbații să se roage „ridicând mâini curate”, (adică) nefiind vinovați de mânie sau de certuri.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Așadar, vreau ca bărbații să se roage în orice loc ridicându-și mâinile sfinte, fără mânie și ceartă.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁸ Prin urmare, vreau ca bărbaţii să se roage pretutindeni, înălţându-şi mâinile curate, fără mânie şi fără îndoieli.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Vreau dar ca bărbații să se roage în orice loc și să ridice spre cer mâini curate, fără mânie și fără îndoieli.

1 Timotei 2:8 Referans Kwoze

Psalmi 134:2

Către locașul Domnului, Voi – mâinile – vă ridicați Și-apoi să-L binecuvântați, Pe Domnul nostru, ne-ncetat!

Psalmi 63:4

Te binecuvântez, mereu, Și brațele îmi ridic eu, În al Tău Nume, ne-ncetat.

Evrei 10:22

Să caute dar, fiecare, Să se apropie, să vină La El, având inima plină Cu o credință-adevărată, Stropită bine și curată, Spălată înăuntrul său, De urma unui cuget rău, Avându-și trupul îmbăiat În apă, spre a fi curat.

Titus 3:8

Cuvântu-acest e-adevărat, Iar lucru-acesta, apăsat, Spune-l, pentru a fi știut De toți cei care au crezut În Dumnezeu, ca ei să știe, Necontenit, primii să fie, În facerea de fapte bune. Plin de încredere, pot spune, Că doar acestea, ne-ndoios, Sunt, pentru oameni, de folos!

Iacov 4:8

Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!

Luca 24:50

Domnul Iisus i-a scos afară Și, spre Betania, plecară. Mâinile, Și le-a ridicat, Și-apoi, i-a binecuvântat.

Isaia 1:15

Când mâinile vă-ntindeți voi, Îmi întorc ochii, iar apoi, Chiar dacă Mă veți ruga mult, Eu n-am să vreau să vă ascult. N-am să v-ascult, oricât ați plânge, Căci pe-ale voastre mâini, e sânge!”

1 Petru 3:7

Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată.

1 Timotei 5:14

Deci, văduvele cele care Sunt tinerele, fiecare, Voiesc a fi iar, măritate, La a lor casă, așezate, S-aibă copii pe lângă sine, Să fie bune gospodine, Și să nu dea, cumva, afară, Nici un motiv pentru ocară, Potrivnicului. Să știți voi,

Fapte 21:5

Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit.

Fapte 10:4

„Corneliu!” – îngerul îi zise. Acesta, țintă, îl privise: „Ce este Doamne?” – i-a răspuns. „Rugile tale au ajuns, La Domnul, și-au fost ascultate. De milosteniile-ți toate, Acuma, El Și-a amintit, Căci înainte-I s-au suit.

Fapte 10:2

Temutu-s-a de Dumnezeu; La fel, și cei din casa lui. A împărțit, norodului, Multe pomeni și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, el s-a rugat.

Fapte 7:60

Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.

1 Corinteni 7:7

Aș vrea, ca toți să fiți, apoi, Exact așa precum sunt eu. Dar știu că, de la Dumnezeu, Un dar, primește fiecare. Astfel, cu darul ce îl are, Unu-ntr-un fel are să fie, Altu-n alt fel o să se ție.

Fapte 10:31

Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.

Ioan 4:21

„Femeie – crede-Mă – curând, Are să vină ceasul când – Ca Tatălui să vă-nchinați – Pe munte, n-o să mai urcați, Nici la Ierusalim apoi, Nu trebuie să mergeți voi.

Luca 23:34

„Nu știu ce fac, o Sfinte Tată” – Zicea Iisus – „Te rog, îi iartă!” Ale Lui haine-au împărțit, Așa cum sorți-au stabilit.

Matei 21:21

Iisus le-a spus: „De întărită Va fi credința voastră-n voi, Mai mari minuni veți face-apoi, Decât ceea ce ați văzut, Smochinului, că i-am făcut. Cum i-am zis eu, smochinului, La fel și voi, când muntelui, O să îi spuneți, cu credință „În mare, fugi!”, cu neputință Este să nu fiți ascultați. Crezând, chiar munții îi mutați.

Matei 5:44

Dușmanul”. Acum, ascultați: Iubiți și binecuvântați Pe cei care vă dușmănesc, Iar celor care vă urăsc, Bine le faceți! Vă rugați – Dacă sunteți persecutați – Pentru cei cari vă asupresc, Pentru cei cari vă prigonesc.

Psalmi 66:18

Dacă în inimă, pitite, Gânduri aveam – nelegiuite – Atunci încredințat eu sânt Că nu m-ar asculta Cel Sfânt.

Psalmi 26:6

Ci-n nevinovăție – iată – Îmi curăț mâinile-așa dar, Când înconjor al Tău altar;

Psalmi 24:4

Cel care poate să arate Că are mâini nevinovate, Acel care mereu arată Că are inima curată, Cel care poate ca să spună Că al său suflet – spre minciună – Nu se arată aplecat, Cel care strâmb nu a jurat Căci n-a voit ca să înșele Prin jurămintele acele,

Iov 16:17

N-am făptuit nici un păcat, Nelegiuiri nu am avut, Iar rugăciuni câte-am făcut, Întotdeauna-au fost curate.

Matei 6:12

Să ni le ierți, precum iertăm Și noi, pe cei ce ni-s greșiți.

Proverbe 21:27

Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.

Proverbe 15:8

Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.

Psalmi 35:13

Deși când boala i-a lovit, Eu – pentru ei – un sac purtam Și multe rugăciuni făceam, Cu capul stând plecat – smerit – Pe cari cu post le-am însoțit.

1 Regi 3:11

A glăsuit în acest fel: „O inimă, tu Mi-ai cerut, Dar iată, pentru că n-ai vrut Nici viață lungă și nici bani, Nici moarte pentru-ai tăi dușmani,

Psalmi 28:2

Doamne, eu către Tine viu: Ascultă-mi rugile-nălțate Când mâinile-mi sunt ridicate Către locașul Tău cel Sfânt.

Psalmi 141:2

Să-mi fie ruga înălțată, Precum tămâia se arată, Iar ridicarea mâinii mele Fie ca jertfele acele Care se-aduc când se-nserează!

1 Corinteni 1:2

Către Biserica pe care, Chiar în Corint, Domnul o are, Către cei care-au fost sortiți Să fie, în Hristos, sfințiți – Chemați, de Dumnezeu, să vie, Ca prin Iisus, sfințiți, să fie – Și către cei cari, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Caută a chema, anume, Al lui Iisus Hristos Sfânt Nume, Cari Domn ne este tuturor – Nouă și-asemenea, și lor:

2 Corinteni 2:14

„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.

Filipeni 1:12

Vreau să vă spun, dragii mei frați, Căci trebuie ca să aflați Că-mprejurările în care Mă aflu, în a mea lucrare, Făcut-au ca, necontenit, Ceea ce-am propovăduit – Adică Evanghelia mea – Câștig să poată a avea Și să înainteze bine.

1 Tesaloniceni 1:8

Vreau să vă spun, de-asemenea, Că, pretutindeni, s-a aflat – În tot ținutu-n lung și-n lat – Despre credința ce-o vădiți, În Dumnezeu. Cum bine știți, Cuvântul Domnului apoi, Ajuns-a cunoscut, prin voi, La cei care-n Ahaia sânt, Pe-al Macedoniei pământ, Și în împrejurimi apoi. Deci, n-avem ce să spunem noi, Despre credința ce-o aveți, Căci după cum bine vedeți, Ea, pretutindeni, e știută Și e, de toți, recunoscută.