Biblia Todo Logo
Bib sou entènèt

- Piblisite -




1 Timotei 1:11 - Biblia în versuri 2014

11 Cari potrivite sunt, mereu, Cu fericitul Dumnezeu, Cu Evanghelia slavei Sale, Pe care, a găsit cu cale, Ca mie, să îmi fie dată.

Gade chapit la Kopi


Plis vèsyon

Noua Traducere Românească

11 potrivit cu Evanghelia gloriei fericitului Dumnezeu, care mi-a fost încredințată mie.

Gade chapit la Kopi

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Această doctrină este în acord cu învățătura glorioasei Vești Bune care a venit de la binecuvântatul Dumnezeu și care mi-a fost încredințată (pentru proclamare).

Gade chapit la Kopi

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 conform evangheliei glorioase a lui Dumnezeu cel binecuvântat, care mi-a fost încredințată.

Gade chapit la Kopi

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 cea după evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, evanghelie care mi-a fost încredinţată.

Gade chapit la Kopi

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu care mi-a fost încredințată mie.

Gade chapit la Kopi




1 Timotei 1:11
25 Referans Kwoze  

Din contră, când au observat Că, Evanghelia, mi s-a dat Mie, s-o propovăduiesc, Printre cei care se vădesc Căci, împrejur, nu s-au tăiat, Precum lui Petru i s-a dat Să ducă Evanghelia-n jur La toți cei tăiați împrejur –


Descoperind, necontenit, Numai la timpul potrivit, Cuvântul Său, la-ntreaga fire, Doar printr-o propovăduire, Care îmi e încredințată Acuma, prin porunca dată, De către bunul Dumnezeu, Mântuitorul nost’, mereu.


Prin voia fericitului Precum și a singurului Stăpânitor și împărat, Cari mai presus este aflat De orișice împărăție Și-asemeni, de orice domnie, Căci e-mpăratul tuturor, Precum și Domn al Domnilor,


A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.


Iar acest fapt se va vedea Când, după Evanghelia mea, O să înceapă Cel de Sus, A judeca-n Hristos Iisus, Acele lucruri nepătrunse, Care, de oameni, sunt ascunse.”


Voiesc să iei dar, seama bine, Și tot ceea ce, de la mine, Neîncetat, ai auzit Atuncea când eu am vorbit Față de martori, să vestești Și tu apoi; deci, să vorbești Și altora cari se arată De-ncredere și, totodată, Se dovedesc a fi-n măsură Să dea la alți-nvățătură.


Ia seama dar, la ce îți spun: Păzește orice lucru bun Care ți s-a încredințat, Prin Duhul Sfânt, în noi, aflat.


Iată, propovăduitor, Apostol și învățător Al Evangheliei, am fost eu, Pus ca să o vestesc, mereu, La Neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ.


Tu, Timotei, neîncetat, Vreau să păzești ce ți s-a dat. Necontenit, să te ferești De flăcări, care sunt lumești, De-mpotrivirile pe care Știința unora le are – Chiar dacă ea, acuma, iată, E, pe nedrept, astfel, chemată.


Apostol, Îi sunt, fraților, Și-I sunt propovăduitor – Nu mint, ci adevăr v-am spus, În Domnul nost’, Hristos Iisus – Ca printre Neamuri să mă duc, Să le învăț și să le-aduc, La adevărul Domnului, Precum și la credința lui.


Dar dacă vrednici, fost-am noi Găsiți, de Dumnezeu apoi, Ca Evanghelia să ne-o dea, Să spunem lumii, despre ea, Atuncea noi ne străduim, În așa fel ca să vorbim, Încât să fim, pe plac, mereu, Doar la al nostru Dumnezeu Și, nicidecum, oamenilor, Pentru că El doar – fraților – E Cel care, din cer, scrutează Și, inima, ne cercetează.


Slujbaș al ei, iată că eu Am fost ales, a fi, mereu, După acea isprăvnicie Care îmi este dată mie, De Dumnezeu dar, pentru voi, Ca eu să întregesc apoi, Printre ființele ce sânt În lume-acum, al Său Cuvânt.


Astfel, domniile aflate Și stăpânirile-așezate În locuri care sunt cerești, Prin noi, pot ca să afle vești: Pot, prin Biserică, s-adune Știri, despre marea-nțelepciune, Care, de Domnul, e vădită Și e nespus de felurită,


Pentru ca astfel, fraților, Să se arate-n viitor – În vremuri care au să vie – Nemărginita bogăție A harului, pe care-l are, În bunătatea Lui cea mare, Pe care, în Hristos, apoi, A arătat-o, pentru noi.


Ca laudă, mereu, să-I fim Și slavei Sale, să-i slujim, Căci, în Hristos, am dovedit Precum că am nădăjduit, Cu multă vreme, înainte.


Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Dar dacă lucru-acesta-l fac, De bună voie, după plac, Atuncea știu că o răsplată, Urmează ca să-mi fie dată. Chiar dacă nu mi-ar fi plăcut – Și-n silă, eu l-aș fi făcut – Ar fi tot o isprăvnicie, Care, îmi este dată, mie.


„Slăvit fie Domnul, mereu, În locuri ce prea-nalte sânt! Pacea coboare pe pământ, Peste întreg cuprinsul lui, Între oamenii Domnului!”


Vin înainte-Ți, temător, Ca să mă-nchin în Templu-Ți sfânt Și Numelui Tău să Îi cânt, Mereu, pentru a Ta-ndurare Și-a Ta credincioșie mare, Căci a Ta faimă s-a mărit Când, ce-ai promis, ai împlinit.


Swiv nou:

Piblisite


Piblisite